AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Neprevazut

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Dora Klein
Anul III
avatar

Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Neprevazut   Mar Iul 09, 2013 12:23 am





    Podul era pustiu. Era unul din locurile mele preferate din Hogwarts. Vremea era si ea pe placul meu, fiind o seara senina unde vantul isi amintea uneori sa bata. Din cand in cand imi strangeam hanoracul pe mine, incercand parca sa il fac sa ma incalzeasca mai mult. Si era bine.

    Stateam locului si priveam peste balustrada de  lemn. Trecusera poate 20 sau 30 de minute. Paream probabil o ciudata, stand asa in mijlocului podului, cand trebuia de fapt sa fiu la ora de  Potiuni. In orice caz, era singura zi cu ore ce tineau pana tarziu. (Asta daca ora 7 putea fi considerata cam..tarzie.) Desi adoram materia, nu ma simteam in stare sa tin in mana o sticluta, d-apai sa prepar cine stie ce potiune impotriva moliilor. Sa fim seriosi, molii? Si asta era motivul pentru care nu am vrut sa pierd vremea la ora aia de rahat.  Profesorul nou venit nu facea nici el lucrurile mai usoare, nefiind prea priceput in comunicarea cu elevii. Era simplu: nu ma agrea, nu il agream! Si asta era vizibil.

    Gandindu-ma la, poate, inevitabila mea detentie, o umbra de la capatul podului devenea din ce in ce mai clara. Mica mea izolare de lume, nu mai era… izolare. Pasii deveneau grabiti..




OCC: Font-Georgia, Size-14, Color-Black + list.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Neprevazut   Dum Sept 15, 2013 1:26 pm




    Ma apropiam in graba de locul in care se afla Dora, incercand sa inventez un motiv destul de bun care sa imi justifice prezenta in acel loc. Adevarul e ca o vazusem pe geamul din Camera Secreta si, fara sa stau prea mult pe ganduri, mi.am luat pelerina de pe marginea scaunului si am pornit inspre pod. Alergam pe holurile scolii, izbindu.ma din cand in cand de cate un elev din anii mai mici, oprindu.ma uneori, privind neputincioasa catre scarile ce se mutau din loc fix in momentul in care imi doream sa pasesc pe ele.
    "Nu mai exista pic de ordine in scoala asta!", striga revoltat un barbat din unul din tablouri. "Rusine!"
    M.am simtit usurata in momentul in care iesisem din Hogwarts.

    Cerul era de un albastru curat, brazdat de un manunchi de raze in care pluteau cateva luminite necunoscute.
    "Dora!" am murmurat zambind cand eram indeajuns de aproape de ea. Inca nu gasisem un pretext pentru care ma aflam acolo; nu.mi doream neaparat sa cunosc acest ciudat motiv doar pentru a putea raspunde la o eventuala intrebare din partea fetei, ci mai mult pentru a sti chiar eu de ce ma grabisem sa ajung la pod inainte de plecarea ei.
    "Cass!" imi raspunse imbratisandu.ma.
    Spre fericirea mea, Dora nu se arata interesata de motivul venirii mele, asa ca am ramas pentru cateva minute in liniste, privind in zare.
    "E o seara foarte frumoasa", adauga Dora intorcandu.se spre mine.
    "Asa e", am aprobat.o zambind.

    Se porni un vant puternic, venit parca de nicaieri, care aproape ma lua pe sus, iar podul incepu sa tremure usor sub noi. Prima reactie a fost sa fugim catre unul din capetele sale. O bucata de lemn trosni sub piciorul meu, care ramase prins intre alte doua scanduri ale podului, fiindu.mi astfel imposibil sa evit cazatura. Mi.am intors capul in spate, constatand ca Dora avusese parte de acelasi ghinion.


_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Drake Nevermore
Anul VI
avatar

Mesaje : 810
Data de înscriere : 04/11/2010
Vârsta : 20

MesajSubiect: Re: Neprevazut   Joi Ian 07, 2016 11:53 pm

    Mi se pare interesant felul în care se schimbă oamenii în timp, câteodată în bine, alteori în rău. Analizând schimbările pe care le suferisem, care erau multe de altfel, puteam spune că mă schimbasem în bine. Un zâmbet mi se strecura pe chip de fiecare dată când mă gândeam la poznele pe care le făceam în anii mai mici, chiar dacă unele erau răutăcioase. Întotdeauna eram ameninţat de profesori cu exmatricularea, dar aceasta nu a venit niciodată (aparent, ştiusem întotdeauna unde să mă opresc, sau cel puţin aveam eu această impresie). Ei bine, una dintre aceste “pozne” (numite astfel în lipsa unui termen mai bun) a dus la răcirea relaţiilor pe care le aveam cu ceilalţi din şcoală. Era deja prea târziu când am realizat ce am făcut şi din acel moment am încercat să fiu cât mai matur şi eram mândru de această schimbare.

    Şi astfel, mă trezisem aproape de sfârşitul anului şase mai singur ca niciodată. Învăţasem să trăiesc fără prieteni, fără a intra în contact cu ceilalţi elevi. Pentru a nu simţi lipsa prietenilor din şcoală am început să frecventez orele de curs (lucru pe care nu-l prea făceam în anii mai mici), am început să învăţ şi, cel mai important, am început să exersez Transfigurarea în secret. Îmi plăceau la nebunie seriile pe care le petreceam într-o peşteră lângă lac şi exersam până târziu în noapte. Exersam seara pentru că nu voiam să afle nimeni secretul meu şi peştera era locaţia perfectă căci nu ştia nimeni de existenţa ei (cu excepţia unui elev care terminase acum doi ani, de la care aflasem şi eu).
    Tocmai terminasem ora de Poţiuni şi era 7 seara. Chiar dacă eram obosit după o zi lungă de şcoală trebuia să merg să exersez Transfigurarea. Făcusem un progres uimitor şi abia aşteptam să experimentez chestii noi. Cu aceste gânduri am pornit spre peşteră. Mi-am scos un sandviş din geantă şi am început să mănânc cu poftă privind cerul care era de un albastru perfect.

    Fiind atent la cer şi mestecând ultimele bucăţi de sandviş nici n-am simţit când am ajuns la pod. Când să merg pe el mi-am dat seama că erau deja două persoane pe el. Le-am privit cu atenţie şi am văzut că admirau peisajul, aşa că m-am gândit că nu mă vor băga în seamă dacă voi trece pe pod.
    Chiar atunci se iscă un vant foarte puternic care făcu podul să se clatine. Fetele (căci da, era vorba de două fete), neştiind ce să facă, începură să alerge spre capătul opus al podului. Chiar atunci o bucată de lemn se rupse iar piciorul uneia dintre fete rămase blocat în alte două scânduri ale podului. La scurt timp, cea de-a doua fată avu aceiaşi soartă.
    Am început să alerg pe pod ţinând mâna la cap pentru că vântul mă bătea foarte tare (chiar se pune că mă bătea) şi fără să mă gândesc că aş putea păţi şi eu ceea ce au păţit ele. Ajungând lângă prima fată mi-am dat seama că o cunosc: era Dora.

    - “Dora, te salvez imediat”, am zis eu apucând-o de mâini. “Uhh, gata”
    Am ajutat-o să se ridice şi apoi m-am dus să o ajut şi pe cealaltă (care s-a dovedit a fi Cassie). După ce am salvat-o şi pe Cassie cu ajutorul Dorei am transfigurat trei fulare cu stema Cercetaşilor (învăţasem asta ultima dată când exersasem).
    - “Mulţumim, Drake”, zise Dora punându-şi fularul la gât. “Ce cauţi aici la ora asta? Şi ce-i cu vântul ăsta?”
    - “Nu ştiu de unde vine vântul”, am zis eu privind spre zare şi refuzând să răspund primei întrebări a Dorei. “Tu ce zici, Cassie?”
    Cassie, în schimb era mai preocupată de fular. Ea era la Viperini, iar oferirea unui fular cu stema Cercetaşilor unui viperin nu era tocmai un lucru înţelept.
    - “Dacă vrei ţi-l schimb”, am zis eu observând modul în care Cassie privea fularul.
    - “Nu, e în ordine”, zise Dora punându-i fularul la gât cu o privire necruţătoare.
    - “Trebe să aflăm ce-i cu vântul”, spuse Cassie luându-şi ochii de la fular.
    - “Hmm, pare a veni din direcţia aceea”, zise Dora arătând spre peştera mea.
    - “Nu cred că vine din colo”, am zis eu.
    - “Ba da,din direcţia aia vine”, zise şi Cassie pornind spre peşteră.
    Nu trebuiau să afle de peşteră, era secretul meu.
    - “Eu zic să o lasăm pe mâine, se lasă întunericul deja” am zis eu sperând ca cele două să se întoarcă la castel şi că voi putea să mă antrenez liniştit.
    - “Ai ceva de ascuns, Drake?”, întrebă Cassie întorcându-se spre mine.
    - “Nu, dar..”

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Neprevazut   

Sus In jos
 
Neprevazut
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Dumbledore's Army :: Hogwarts grounds :: Poduri :: Podul suspendat-
Mergi direct la: