AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiti | 
 

 O Lume Noua

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Steffy Cuttenberg
Anul II
avatar

Mesaje : 67
Data de înscriere : 13/07/2011
Vârsta : 17

MesajSubiect: O Lume Noua   Joi Iul 14, 2011 7:45 pm

O Lume Noua


Am avut o zi tare grea. Si tare ciudata. Ma simteam singura, desi eram inconjurata de zeci de persoane. M-am decis sa fac o "excursie", inconjurand lacul inghetat si trecand prin fata casutei lui Hagrid, acoperita aproape in intregime de un strat gros de zapada. Asadar, mi-am luat bagheta si mi-am inceput plimbarea. Planuiam sa fie linistita si am incercat pe tot posibilul sa o fac. Dar de ce? Nu e stilul meu sa stau degeaba... In fine, era poate o zi diferita. Chiar ma simteam diferit. Eram mult prea relaxata, iar plimbarea ma relaxa si mai mult. Dar oare... nu era relaxarea un dusman? Eram confuza, si chiar nu stiam de ce. Totusi, am luat-o ca pe o dilema minora si am continuat sa pasesc apasat, increzatoare in fortele mele. Stiam ca, la un moment dat, va aparea o problema. Am trecut pe langa casa lui Hagrid, Colt latrand incontinuu spre mine chiar din inauntrul colibei. Adica... asa am crezut. El nu latra la mine, ci la o creeatura din Padurea Interzisa.

Printre sutele de copaci din fata mea, am vazut o umbra profilandu-se in stanga mea. Precauta fiind, mi-am strans bagheta, fiind gata sa spun Stupefy! in fiecare moment. Umbra s-a indepartat de mine, fugind spre o alta creeatura din Padure. M-am speriat, dar totusi am soptit Accio Shooting Star! si am urcat pe matura imediat ce a ajuns, oarecum impresionata de viteza acelei umbre. Imediat am pornit dupa ea, incercand de fiecare data sa fiu mai rapida, sa vad ce este, sa ma asigur ca nu e o amenintare pentru mine, pentru Padure sau orice alta fiinta vie. Chiar daca simteam ca este un lucru nerod, m-am ridicat din ce in ce mai sus si am privit cu stupoare ca fiinta pe care o urmaream disparuse. Oare unde putea sa se ascunda de mine, cand o "supravegheasem" nonstop, incercand sa imi dau seama ce anume era?

M-am intors in Camera de Zi a Cercetasilor si, gasind un pergament pe un birou, mi-am luat pana si am inceput sa notez diferite lucruri care le obsevasem la acea creeatura. In final, am rulat pergamentul si l-am pus intr-un buzunar interior al robei mele nou-noute. Am fugit repede catre biblioteca, de unde am luat rapid o carte si am inceput sa o rasfoiesc. Nimic. Am luat inca una, si inca una, si inca una, dar in zadar. Nimic nu se potrivea cu descrierea care tocmai o scrisesem. Dezamagita, am parasit biblioteca dupa cateva ore bune de lectura in care nu aflasem absolut nimic nou! M-am decis deci sa vizitez Padurea si maine dimineata, inainte sa inceapa cursurile. Asa ca m-am dus imediat in pat, sperand sa adorm rapid, ca la ora cinci sa fiu in picioare. Trantindu-ma in pat, am examinat ultimele mazgaleli facute de mine in Camera de Zi, apoi am adormit obosita dupa zborul dupa umbra.

Imediat ce m-am trezit mi-am pus roba si un hanorac rosu de lana. Mi-am luat bagheta si matura, suportand gerul aspru care ma lovea si ma incercuia la fiecare pas facut. Lovind cu putere in zapada scartaitoare, in fata mea a aparut un fel de groapa, deasupra careia se afla o bucata uriasa de marmura pe care era inscriptionat L.N. Oare de la ce provenea? Am incercat sa ma apropii si mai mult de acea placaj, sa vad daca nu sarisem peste cateva aspecte, dar nu. Tot ce scria era L.N. Daca, totusi, unele fiinte din Padure puteau comunica, iar acestea au notat literele pe placa? Nici nu am inceput bine sa ma gandesc cand am simtit o prezenta la cativa metri in spatele meu. Fara sa ma uit la aceasta, m-am departat si apoi am indraznit sa imi intorc capul spre "prezenta". Acea umbra din nou.

Din fericire, chiar daca eu simteam ca am fost vazuta, "umbra" nu ma observase. Aceasta se tot apropia de mine, dar apoi ma ocoli si trecu parca plutind spre zona unde apasasem cu piciorul. Mirata, creeatura si-a dat seama ca placa de marmura era deja la suprafata, dar nu incerca sa afle de ce. Ma uitam fara incetare la acea fiinta stranie, care tot dadea tarcoale acelei zone atinse de o vrajitoare... atinse de mine! La un moment dat, mi s-a parut ca a disparut, dar apoi am realizat ca se "scufundase" in acea inscriptie! Curioasa fiind, am pus mana pe literele L.N si deodata m-am simtit invartita, trasa de maini si de picioare si turtita, toate in acelasi timp. Ma durea capul ingrozitor, iar restul corpului era mai degraba amortit. In urmatoarea secunda am "picat din cer" in adevaratul sens al cuvantului. Am cazut pe un fel de plaja, mai exact in nisip. M-am ridicat si mi-am scuturat roba de tot acel nisip. Era mult prea cald. Parca era vara. Hmm, nu m-am exprimat corect : acolo chiar era vara!

Uimita, am vazut cum valuri uriase se tranteau zgomotos de tarm, trimitand picaturi de apa ce imi udau fruntea. Acele picaturi parca aveau puteri magice, racorindu-ma si trezindu-ma la realitate in acelasi timp. M-am uitat din nou imprejur si am inceput sa merg. Nu stiam unde, dar important era sa merg. Undeva, oriunde. Dar nici nu s-au fixat bine aceste ganduri in mintea mea, ca am vazut din nou acea umbra, acum fiind insa lovita de soare. Anumite detalii neobservate de mine mai devreme au inceput sa prinda contur. "Umbra" se apropia de mine, incetul cu incetul, dar deja nu mai puteam sa ii spun umbra. Semana cu un om, dar sigur nu era unul. Nici centaur nu era, si chiar daca ar fi fost unul din acestia, tot n-ar fi putut sa alerge asa rapid cum alergase prin Padurea Interzisa acum o zi. Si totusi, ce anume era?
“ Nu-ti fie teama de mine! ” spuse acea creatura, lasandu-ma cu gura cascata. Facand exact inversul a ceea ce spusese putin inainte, m-am departat mergand cu spatele dar la un moment dat m-am impiedicat de o creanga din spatele meu si am cazut intr-o groapa sapata probabil de alt trecator.
“ Nu-ti fie teama de mine! ” repeta fiinta, si imi intinse o mana de care sa ma sprijin si sa ma ridic. Am tras-o, dar nu aveam destula putere incat sa ma pot desparti de sol. Incercam in continuare sa ma ridic, dar tot timpul esuam. Oare de ce era un lucru asa de simplu asa de greu? Am incercat sa ii observ fata si alte cateva trasaturi, care sa-mi poata face o impresie cat de cat adevarata. In fine, dupa cateva minute de "chinuri" am reusit sa ma ridic. M-am scuturat din nou de nisip si am avut curajul sa ma uit in ochii acelei creaturi.

“ Ce esti? ” am intrebat eu, fiind mai mult nesabuita. In acel moment, nu credeam ca pot spune mai multe lucruri. Eram mult prea slabita de spaima ce mi-o provocase fara sa intentioneze acest lucru.
“ Daca ti-as spune, nu m-ai crede. Si oricum, Comunitatea Vrajitoareasca din care faci parte este prea mediocra pentru stiintele noastre. Chiar daca ti-as da un mic detaliu, indiferent de valoarea acestuia, nu ati putea sa banuiti nimic despre noi. ” sosi raspunsul, mai prompt si sever decat ma asteptam din partea unei creaturi care, la inceput, incercase sa fie asa de prietenoasa cu mine.
Drept este si faptul ca, probabil, intrebarea mea nepoliticoasa ii stricase buna dispozitie, acea creeatura incercand la inceput sa comunice cu mine ca de la egal la egal. Am incercat sa imi intind scuzele in cuvinte, sperand ca le va accepta cu usurinta, dar a fost mai complicat de cat credeam.
“ Daca nu imi puteti spune ce sunteti, puteti sa imi explicati ce inseamna L.N ? ” am incercat eu sa adopt un stil mai prietenos dar si politicos in acelasi timp.
“ Daca pui problema asa, bineinteles. Inseamna Lume Noua sau Lume Neatinsa. Numai cateva persoane cu sange pur au ajuns aici si au supravietuit caderii. Eu inca ma mir cum de tu... n-ai cazut. ” spuse fiinta, razand dupa ce eu am exclamat un Wow!, crezand ca sunt "speciala". Oare cazatura mea, sau, mai degraba, non-cazatura mea insemna ceva sau era doar o simpla coincidenta?

Mi-am dat seama ca era o caldura ucigatoare imediat ce am simtit cum imi curgea transpiratia pe fata. Mi-am indreptat bagheta spre haine si acestea s-au schimbat in niste haine subtiri si uscate, insa nu puteam sa renunt la roba care, pusa pe cap, era ca o umbreluta ce ma ferea de soare. Mi s-a parut ca aud ceva, ca un fel de strigat. M-am uitat in sus si am vazut neclar un vrajitor sau o vrajitoare ce cadea. M-am speriat si am vrut sa-mi trimit matura sa salveze acea persoana, dar am constatat cu stupoare ca matura mea nu mai era langa mine.
“ Unde mi-e matura? ” am intrebat eu creeatura, care prin fata sa desfigurata inca ma speria, chiar daca stiam ca nu-mi va face rau.
“ In aceasta lume poti intra numai tu si bagheta. Matura ti s-a "livrat" in dormitorul tau. ” imi explica el.
Strigatul acelei persoane si sunetul vajaielii vantului se auzeau din ce in ce mai tare cand se apropia de pamant. M-am speriat si am incercat sa construiesc cu bagheta un loc pentru a-l salva, dar creeatura ma opri, spunandu-mi ca nu va pati nimic. M-am calmat dar in sinea mea eram inca tensionata. La vreo 20 de centimetri, corpul acelei persoane a levitat, dar a cazut imediat, auzindu-se un "Buf!" surd. M-am uitat la fata acelei persoane si n-am recunoscut figura. Ori era mai mare ca mine, ori la alta casa. Nu purta roba de scoala. Nici nu stiam daca era din Hogwarts, de unde sa-l si cunosc?!


OOC : Este primul meu RPG, sper sa nu sariti cu gura pe mine daca nu este asa stralucit Very Happy Nici nu ma astept sa fie Very Happy
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: O Lume Noua   Vin Iul 15, 2011 11:38 pm

    Am vazut cum se aplecase catre bucata de marmura si dupa aceea.. disparuse. Unde si cum? Nu stiu. Insa trebuia sa aflu; nimic nu se intampla in castel fara stirea mea. M.am apropiat de locul in care o vazusem ultima data pe noua Cercetasa, dupa care m.am aplecat si eu, asemeni ei. Am trecut prin multe intamplari la Hogwarts, dar senzatia pe care om avut.o timp de cateva secunde a fost cu adevarat incomoda. Scapasem rapid de ea, insa nu puteam spune acelasi lucru si despre durerea de cap.

    Inca ametita, m.am ridicat usor de la pamant pentru a cerceta locul in care ajunsesem. ’La mare?’ m.am intrebat curioasa. Raspunsul era destul de evident, atata timp cat exista nisip si apa.. Am vazut.o pe Cercetasa apropiindu.se de mine.
    „Esti bine?!” s.a uitat curioasa.
    „Da, sunt bine. Ai idee unde suntem?”
    „Pai.. In Lumea Noua sau Lumea Neatinsa.”
    Daca pana atunci nu ma uitam la cercetasa, ci la imprejurmi, in momentul in care am auzit ultimele sale cuvinte, mi.am intors rapid privirea catre ea.
    „Vorbesti serios? Am citit intr.o carte despre ea.. E ceva de.. ‚neatins’”, am spus eu panicata.
    „Dar se pare ca noi am atins.o!” a exclamat cercetasa zambind.

    Dupa ce m.am schimbat de hainele groase, am inceput sa ne plimbam prin imprejurimi. Peisajul era minunat, mirific, parca rupt dintr.un basm.
    „Si.. cine esti?” m.a intrebat fata, spargand linistea ce ne insotea.
    „Cassie Duvall. Viperini.” Cand am spus ‚Viperini’, mi.am intors privirea catre Cercetasa; trebuia sa.i observ figura in momentul in care afla.
    „Aaa..” a spus aceasta cu o usoara ezitare. „Eu sunt Steffy Cuttenberg. Cercetasi.”
    I.am zambit, fara sa mai adaug vreun cuvant. Inafara de ezitare, nu parea sa aiba vreo problema cu casa din care faceam parte.

    Am continuat plimbarea si discutia despre creaturile de acolo, care, desi par infioratoare, sunt destul de prietenoase – dupa spusele lui Steffy. Am fost insa intrerupte de doua ‚fiinte’.
    „Imparatul vrea sa va vada!”
    Si in timp ce ne.au spus acestea, ne.au apucat tare de maini, incepand sa traga de noi, cu miscari bruste. Mrea bruste.
    „Inca mai crezi ca sunt destul de prietenoase?!” am intrebat.o in soapta pe Cercetasa. Nu mi.a raspuns.

    Dupa ce ne.au bagat intr.o camera, au trantit usa masiva de mahon. Era o incapere intunecoasa, ce contrasta destul de tare cu lumina stralucitoare de afara. Nu exista nici un geam, nici un obiect.. Eram doar noi.. si peretii. Si usa, de fapt.
    „Parca spunea ca cineva vrea sa ne vada! Si acum ne incuie intr.o camera?”
    In timp ce puneam intrebari ce nu aveau sa primeasca nici un raspuns, imi cautam disperata bagheta printre haine.
    „Nu pot sa cred! Mi.am pierdut.o! Haide, da.mi.o pe a ta!”
    „Ce ai de gand sa faci?” intreba Steffy in timp ce intindea bagheta catre mine.
    „Nu st..”
    Nu am avut timp sa termin propozitia. In momentul in care am atins bagheta fetei, o flacara mare m.a trantit de unul din peretii camerei.
    „Wow!” am murmurat stupefiata. „Probabil e adevarat faptul ca baghetele Cercetasilor nu lasa Viperinii sa se apropie de ele..”

    Am ramas uitandu.ne una la alta. Trebuia sa iesim cumva de acolo..


OOC: Scuze ca e.. scurt si oarecum banal. Nu se compara cu al tau, dar sper sa am ceva mai multa inspiratie pe viitor Laughing

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Steffy Cuttenberg
Anul II
avatar

Mesaje : 67
Data de înscriere : 13/07/2011
Vârsta : 17

MesajSubiect: Re: O Lume Noua   Dum Iul 17, 2011 2:43 pm

M-am rotit prin incapere, cercetand fiecare caramida pentru a gasi o iesire. Nu erau urme, probabil eram primele inchise intr-o asemenea incapere ciudata, asa asemanatoare unei temnite de Incuiati... M-am infuriat brusc : de ce naiba eram inchise acolo? Apoi, pe neasteptate, urma o criza de nervi la care cred ca Viperina nu asistase vreodata. M-am enervat asa de tare! Mi-am ridicat bagheta si am indreptat-o spre usa, spunand toate vrajile pe care le stiam. Tasneau flacari, apa, monstri, cosmaruri, lovind usa cu putere, dar tot acolo ramasese. M-am dus in coltul camerei, paralel cu usa. Mi-am luat avant si am inceput sa fug, incercand sa sparg acea usa nesuferita, cand doua din acele fiinte ce ne surprinsera au deschis-o, eu cazand zgomotos pe piatra rece si tare, care mi-a miscat un dinte. Ouch!
“ Ce fiinte inferioare noua! ” i-a spus una celeilalte, parand ca ii sopteste, dar incercand s ne faca in ciuda... sau cel putin mie. Vazand-o pe Cassie care statea relaxata gandind la ce avea sa ni se intample, au ales-o pe ea sa iasa si sa vorbeasca cu "Imparatul". La inceput a ezitat, dar apoi s-a lasat pagubasa. Am stiut ca are un plan. Din cate am inteles, trebuia sa astept. Dar pana cand?

Am stat, deci, calma, incercand sa adorm. Sau oare nu era bine sa fiu obosita? Daca planul necesita prea mult efort? Trebuia sa dorm. Am inchis ochii pentru o clipa, dar i-am deschis imediat : auzeam sunete stranii de sus. Mi-am apucat bagheta din nou, tinand-o agresiv, de parca cineva cu o putere ce nici nu se compara cu a mea mi-o tragea fara oprire. Ma luptam cu aerul, asa, fara noima. Loveam cu pumnii de ce intalneam in cale, incercam sa imi rup bagheta, dar nu puteam face nimic. M-am potolit, intrebandu-ma ce se intampla cu mine. Deodata, Cassie navalise in incapere, strigandu-mi sa fug. Nu am asteptat alt semnal. Ne-am avantat amandoua intr-o goana nebuna pe un culoar nesfarsit, plin de torte aprinse si tablouri miscatoare cu demoni si vrajitori intunecati. Cassie s-a uitat in spatele nostru, anuntandu-ma ca ne urmareau. Din disperare, mi-am ridicat bagheta si am inceput sa arunc blesteme peste umar, fara sa ma opresc. Mi-am facut curaj si m-am uitat si eu : ne pierdusera urma. Ne-am calmat si am pasit potolite, pana cand in fata ni s-au aratat din nou acele fiinte stranii.
“ Mai, mai, mai, credeti ca niste fiinte ca voi ne pot scapa noua? ” a ras unul din ei.
“ Ce mult curaj, sa fugiti de noi, fara sa ne cunoasteti adevaratele puteri! ” completa celalalt.
“ Hmm, ce sa facem cu voi? Imparatul nu a fost prea multumit de tine, domnisoara... ”
Fiinta arata spre Cassie, apoi continua, cu acelasi ton de superioritate in glas:
“ Spune ca sunteti patetice. Niste fiinte asa de blege, sa ne incalce teritoriul sacru! Cum ati ajuns aici? ” o intreba pe Cassie.
“ Am gasit o bucata de marmura in zapada si ... ” a raspuns ea, neterminand enuntul din cauza fricii ce-mi paralizase gatul.
“ MINTI! ” se arunca celalalt asupra ei. “ MINTI CU NERUSINARE! ” tuna el. Scapa cateva injurii, iar fata i se rosise. Se uita plin de ura la celalalt, care, in ciuda crizelor de nervi a primului, ramase calm si, mangaindu-si barbia, ducea o lupta apriga intre gandurile ce-i jucau in minte.

“ Tu! ” spuse ganditorul, aratand spre mine. “ Vei merge cu mine sa il vezi pe Imparat. Mai bine sa nu fii nesabuita. ” continua el.
M-am lasat in voia lui si am urcat pe niste trepte uriase de care ma impiedicam. Eram coplesita de ganduri : abia daca stiam de ce eram acolo. De fapt, nici nu stiam. Urma o batalie intre intrebare si exclamatie, intre virgula si puncte de suspensie. Aratam ca o nebuna, abia daca puteam respira. Era extrem de cald, o clima ucigatoare. Cand am intrat in incaperea in care trebuia sa il vad pe "Imparat", m-am calmat. Camera era racorita, iar persoana ce statea cu spatele la mine, stand relaxat pe scaun si fumand din pipa emana tot o stare de calm si de siguranta suprema. Am incercat sa ma apropii, dar fiinta aceea ma tinea tintuita cu picioarele in podea. Imediat a urcat si celalalt pe scari, facand o plecaciune inaintea "Imparatului", spunandu-i ca eram in fata lui asa cum ceruse, iar cealalta "inferioara" era in temnita.
“ Foarte bine. ” le spuse Imparatul. “ Acum lasati-ne singuri. ”
Cei doi facusera cate o plecaciune si se departasera mergand cu spatele. Imparatul lor ma intreba cum am ajuns aici, iar eu i-am raspuns cat de sincer puteam de creeatura din Padurea Interzisa. Imi povestise, la randul lui, legenda Lumii Noi, conform careia orice vrajitor sau vrajitoare ce ajungea in aceasta lume era menit sa devina o persoana foarte importanta, atat timp cat acel vrajitor sau acea vrajitoare avea sange pur.
“ De ce suntem aici? ” am intrebat eu, intr-un final.
Imparatul nu a raspuns imediat. Mi-a dat ragaz cat sa ma uit in incapere si sa constat ca in tablouri erau numai Cercetasi.
“ Probabil te intrebi de ce am numai Cercetasi pe perete. Pai, eu inca ma intreb cum de o Viperina a patruns aici. Stii tu, Lume Noua se numeste pentru Viperini, insa pentru restul se poate numi Lume Pura. Oare de ce? Nu stiu nici eu, tatal meu nu mi-a spus intreaga poveste inainte sa moara... Cat despre intrebarea ta, tocmai ti-am dat raspunsul. ”

Am ramas inmarmurita, cercetand din nou fiecare tablou. Intr-adevar, numai Cercetasi. Mi-a spus ca pot pleca. Imediat, acele fiinte ciudate m-au luat de maini si m-au dus in temnita unde, pe langa Cassie, mai era si acea creeatura care ma facuse sa intru in lumea asta blestemata.
“ Uite, stiu ce crezi despre mine... ” mi-a spus creeatura cand eu eram sa ma napustesc asupra sa si sa o omor in pumni, nu cu magie. “ Dar am crezut ca ai ceva special in tine dar... M-AM INSELAT! ” tipa, iar eu m-am potolit imediat. Stiam ca innebunise. Creeatura schita un zambet malefic. Cassie s-a uitat la mine si imi transmitea prin priviri " L-au torturat cu blestemul Cruciatus pentru a spune cum am ajuns noi aici... " .
Apoi, Viperina vorbi normal, in cuvinte, lasand si creeatura aceea ciudata sa o auda :
“ N-a renuntat usor. A fost foarte puternica, nu a cedat. Vazand ca nu raspunde, fiintele alea doua au folosit si blestemul Imperius asupra lui, dar "impactul" a fost prea puternic si a ramas blocat pe functia de a spune adevarul. Si totusi, acum simte o ura pentru noi. Nu inteleg chestiile astea nebunesti! ”

M-am dus in coltul camerei, am cazut intentionat si apoi m-am ghemuit, inchizand ochii pana cand aveam sa visez o cale pentru a iesi de acolo.


OOC : Nici asta nu`i prea buna. A durat foarte putin sa`l fac Laughing
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Rose Geller
Anul V
avatar

Mesaje : 414
Data de înscriere : 22/12/2010
Vârsta : 18

MesajSubiect: Re: O Lume Noua   Mar Iul 26, 2011 2:34 pm

- Dati-mi drumul! zbieram non-stop, in timp ce doi monstrii ma duceau pe sus. Ce vreti de la mine?
Am asteptat raspuns, dar se pare ca nu aveau de gand sa imi dea vreo atentie.
- Voi, inferiorii, credeti ca ne puteti da ordine? mormai unul dintre ei, in timp ce deschise o usa din partea dreapta. Stiu, e cam aglomerat, dar astazi au mai venit cam multi de rangul tau...
Ma aruncara cu nerusinare, izbindu-ma cu putere de podea.
- Rose? se auzi o voce cunoscuta in spatele meu.
M-am ridicat in capul oaselor pentru a-mi vedea noii colegi de camera.
- Unde suntem? am intrebat eu, frecandu-mi ochii.
Vedeam in ceata si totusi dublu. Intr-un sfarsit, vederea reveni la normal.
- Cassie? Steffy?... Monstrule?
Cand l-am rostit pe ultimul am sarit in picioare ducandu-ma catre usa.
- Nu face nimic, poti sta linistita. E putin nebun si clar, ne uraste, istorisi Cassie. Cum ai ajuns aici?
- Aaa. Pai, o cautam pe Steffy pe Harta Strengarilor, iar ea era undeva in Padurea Interzisa, deci m-am gandit ca nu-i de bine. Si inca ceva: Steffy avea simbol de fantoma! In Padure am gasit o piatra ciudata cu inscriptia "L.N".
- Lume Noua, traduse Steffy.
Usa se deschise cu putere si se tranti de perete.
- Regele vrea s-o vada pe Viperina noua, mormai unul dintre monstrii.
Ma ridicara ca forta si ma tarara pana la usa. Am aruncat o privire catre fete gen "Sper sa ma intorc repede!". Am urcat un sir lung de scari, pana ce am ajuns la un monstru mai mare si mai urat decat ceilalti.
- Puteti pleca, spuse el. Ce avem noi aici? O Viperina cu sange semi-pur? E inutil!

_________________
Be what you need to be.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://hparmy.forumgratuit.ro/
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: O Lume Noua   

Sus In jos
 
O Lume Noua
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Dumbledore's Army :: Hogwarts grounds :: Padurea Interzisă-
Mergi direct la: