AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiti | 
 

 Jobenul se razgandeste

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Gera George Rybak
Anul III


Mesaje : 175
Data de înscriere : 16/12/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Jobenul se razgandeste   Mar Iun 28, 2011 2:37 am







“Tell me one last thing,
“Is this real? Or has this been happening inside my head?”



Zilele de vara din ce in ce mai racoroase anuntau ca in curand sosea timpul plecarii la Hogwarts.Desi eram obisnuit cu frigul, locuind in indepartata tara a fiordurilor, nu puteam sa nu remarc ca zilele deveneau din ce in ce mai friguroase. Stateam la masa rotunda din locuinta mea din Norvegia, alaturi cu verisoara mea, Semy, discutand aprins la lumina lumanarilor despre inceperea noului an. Semy isi incepea primul an si nu putea sa nu se gandeasca cu entuziasm la primul moment petrecut in castel. Ma gandeam cu tristete ca voi reveni in Camera de zi din subsol, alaturi de colegii mei ranchiunosi, ca va trebui din nou sa imi fac temele in clase goale. Gandul ca ma voi intalni din nou cu Dora ma facea sa mai uit din neplacerile faptului ca sunt viperin.

Dimineata urmatoare, m-am trezit morocanos si suparat pe Semy dupa ce navalise zgomotos in camera mea, anuntandu-ma ca plecam in 3 ore. Mi-am impachetat toate robele si le-am pus incet in cufar. Nu aveam nicio tragere de inima sa parasesc tinuturile nordice, pentru a ma intoarce iar la ore. Poate eram chiar singurul elev care nu abia astepta sa se intoarca la Hogwarts. Trei ore mai tarziu, ma aflam deja pe o barca incuiata care avea sa ne duca direct in Marea Britanie. Nu puteam folosi polenul zvrrr la o asa distanta si eu si Semy nici nu aveam permis de Aparitie. Drumul cu barca fu lung si obositor, facandu-ma sa imi doresc sa ajung odata in calduroasa Sala mare.
Cand barca ajunse la malul umed si rece al tinuturilor Angliei, am mirosit aerul mai putin sarat si am asteptat impreuna cu parintii si Semy un taxi incuiat care sa ne duca la gara King's Cross. Gara veche si totodata la fel de curata ca deobicei, adapostea o puzderie de calatori, unul mai ciudat ca altul. Mereu ma intrebasem cum de incuiatii nu observasera pana acum indivizii ciudati care treceau pe langa ei.

Urmatoarele ore le petrecusem in Expresul de Hogwarts, intr-un vagon cu Dora si prietena ei de la Ochi-de-Soim, Stefania. Fata inca imi arunca o privire banuitoare, dar nu deschise deloc gura in timpul calatoriei. Dora zambea si se uita pe geamul aburit, arucandu-mi la intervale regulate o privire stranie. Ma simteam destul de stanjenit stand acolo si tacand. Dintr-o data nu am mai putut suporta linistea apasatoare si am spart gheata.
“ Si cum a fost in vacanta?” am spus eu, jenat apoi de vorbele pe care le-am scos. Vorbeam de vacanta…
Stefania se foi in scaun, dar nu spuse nimic, continuand sa citeasca Profetul zilei, strangand si mai tare hartia in mana.
“ Destul de bine. Am fost plecata cu parintii in Franta. Am vizitat o gramada de muzee si am invatat sa fac o mancare extraordinara, bouillabaise!” spuse Dora si zambi radiind o fericire nepamanteana. Dar Gera se arata din nou jenat de situatia in care era pus.
“Bouilla..ce?”
“Ahh, Gera…”spuse ea si scotand un raset cristalin.” O mancare frantuzeasca. Cred ca e prea inferioara pentru ingamfatul de tine..” spuse ea si imi facu vesela cu ochiul .Isi aminti din nou scena, acum amuzanta, din hambarul bufnitelor si din sala de potiuni. Nu putea sa reziste tentatiei de-ai zambi si el larg Dorei.
Stefania inca ii ignora pe cei doi, rasfoind in continuare Profetul.
“ Stef, nu mai fi asa tafnoasa” spuse Dora razand si ii dadu un bobarnac in ziar. “ Tu ce ai facut in vacanta?”
Desi renuntand la a se mai preface ca citeste ziarul foarte atent, Stefania inca ramase tacuta uitandu-se la Dora cu o expresie chinuita. “ Am fost la Spitalul Sf.Mungo aproape toata vacanta. Bunica nu se simte prea bine, dupa ce a muscat-o un paianjen paros. “
Pentru a nu stiu cata oara, ma simteam iar ca un strain in compania celor doua fete, care se cunoasteau asa bine. Stefania continua povestea trista despre bunica ei, pe care parca o spunea doar pentru Dora.Desi fusese de acord cu intalnirea mea si a Dorei din hambar de anul trecut, inca nu putea sa imi acorde increderea ei,dupa toate zvonurile din Castel. Desi incercam sa nu imi pese atat de mult, nu puteam sa nu fiu nervos pe fata care ii era cea mai buna prietena a Dorei. Nici nu stiu cum se intampla, dar cuvintele iesira singure din gura:
“ Asculta, Stefania. Daca tu crezi ca zvonurile despre mine din Castel sunt adevarate…nu ai decat sa le crezi in continuare.”
Stefania se opri subit din povestea trista despre bunica ei si se uita speriata catre mine.
“ Dar eu…nu am zis..zvonuri?” spuse ea fiind pusa intr-o situatie din care nu gasea scapare.
Chiar cand sa deschid gura, pentru a combate prefactoria Stefaniei, Dora fu cea care ii raspunse prima.
“ Mi-ai zis ca ma vei intelege, orice decizie as lua. Stef, cum poti inca sa crezi zvonurile, dupa ce ti-am povestit? “
“ Dar…este reptomit!” izbucni fata, parca ar fi asteptat sa spuna asta de atat de mult timp. “
Tu nu ai vazut ce poate face cu serpii. “
“ Exista multe persoane bune care sunt reptomite!” spuse Dora cu inflacarare.
“ Dora..cred ca ar trebui sa..” dar nu putu continua fiindca Stefania deja parasi vagonul cu repeziciune, lasand-o inlacrimata pe Dora. Urmatoarele minute fura dureroare si tacute. Dora continua sa planga si se uita in pamant.” Cred…cred ca trebuie sa ma duc sa ma schimb. Mai avem putin si ajungem “ mi-a zis ea si a parasit vagonul fara sa astepte vreun raspuns.
Trist, gandindu-ma ca urmatoarele saptamani le voi petrece cu o Dora lacrimogena, m-am schimbat si eu in roba de culoarea smaraldului si mi-am luat cufarul de pe scaunul de langa cel pe care tocmai statusem. Pufaitul prelung al trenului anunta grav sosirea in gara din Hogsmeade.


Portile de fier ale Hogsmeadului pazite de gargui erau descuiate de catre unul dintre Prefecti. Nici nu observasem ca, gandindu-ma inca la supararea Dorei, eram purtat de multime catre calestile trase de niste cai invizibili. M-am urcat in dintre ele , urcand cu greu cufarul prin usa mica a calestii. Rasetul unei fete de pe bancheta cealalta ma facu sa ridic privirea. Era Adnana Hale, o fata blonda de la Cercetasi cu un ten rozaliu, din ultimul an. Langa ea era Salem Wood, un baiat scund de la aceeasi casa cu mine, cu care nu vorbisem niciodata. Imediat ce ma observasera, tacura si nu mai spusera nimic tot drumul. ‘ Oricum nu aveam chef de alte glume nesarate’ m-am gandit eu si imediat ce trasura se opri am incercat iar cu greu sa imi scot cufarul. Usile mari de lemn de la intrare se deschisera ca prin farmec, facand loc miilor de elevi ce intrau entuziasti in sala de primire. Lasand cufarul intr-unul dintre dulapurile din sala, pentru a putea fi luate mai tarziu de catre spiridusi si duse in dormitor, m-am indreptat si eu, fiind purtat de turma de elevi, spre Sala Mare.

Imediat ce am intrat in impunatoarea Sala, am incercat cu greu sa o zaresc pe Dora prin multimea de elevi care incercau sa isi gaseasca un loc. Nu era pe nicaieri, asa ca m-am asezat morocanos la masa Viperinilor, dand din nou peste Salem. Nici de data asta nu dadu vreun semn ca ma poate vedea. Andrew, si el in ultimul an la Hogwarts, ma saluta respectuos din cap, uitandu-se in continuare catre directoarea Cassie care isi arunca privirea catre elevii entuziasmati de ideea inceperii unui nou an.
Ca deobicei, profesoara de transfigurari Lynna Tory, aducea scaunelul si jobenul pe care il aseza pe scaun.
Cu un sunet zgomotos, jobenului ii aparu o cusatura in dreptul borului, semanand cu o gura larga. Rasetele si zgomotele din Sala mare incetara, ascultand mesajul profund al jobenului de acest an.

De mii de ani sortez,
De aceea ma minunez,
Desi e firesc,
Ca si eu sa gresesc,
Resortare trebuie indata,
Si eu nu voi mai gresi niciodata.


Desi tacuti, elevii nu isi dadusera seama de cuvintele spuse de joben. Abia cand intelesera cu totii, se isca o zarva generala urmata de niste susoteli zgomotoase. Cassie arunca priviri confuze catre joben. Se ridica rapid si toata sala amuti din nou.
“ Ceremonia de Sortare este la Hogwarts de multi ani. Niciodata nu a fost gresita, si ma indoiesc ca va fi vreodata. Resortarea va avea loc, pentru prima data in cadrul scolii Hogwarts, pentru a repara greseala jobenului si a …” dar nu am mai ascultat continuarea cuprins de gandul nebunesc de-a pica la alta casa‘ Daca eram si eu pus gresit? Ah! Ce n-as da sa scap de casa asta!’ Ceilalti elevi din Sala mare erau revoltati la gandul de-a se sorta din nou, unii chiar aruncand priviri ucigatoare catre directoare.
“ Unul cate unul, in ordinea alfabetica si in functie de an, as dori sa veniti pentru a va putea resorta. Vom incepe cu anul 1. Fole Hans.”
Un baiat firav se indrepta catre joben si astepta raspunsul sau. Jobenului nu ii trebuira decat cateva secunde pentru a striga “ Astropufi”.
“ Gheorghe Semy “
Semy se indrepta catre joben deloc speriata si cu mari sperante ca va pica la aceeasi casa cu mine. La fel ca si la elevul de dinainte, jobenului nu ii trebui prea mult timp de gandire. “ Viperini “ striga jobenul pe un glas dramatic si Semy se indrepta zambind catre masa Viperinilor. Il dadu intr-o parte pe Salem si se aseza chiar in fata mea. “ Ei bine, macar acum ai cu cine vorbi” spuse ea si imi facu cu ochiul, urmarind in continuare sortarea.
In continuare urma serie de elevi firavi din anul 1, apoi incepand seria elevilor din anul 2. Dupa cativa elevi sortati la case total diferite, urma randul lui.. “ Klein Dora “. Dora se ridica de la masa Ochilor-de-Soim si inima mi se stranse dureros in timp ce isi puse jobenul pe cap. ‘Acum e acum..Poate pica la Viperini..nu mi-ar strica un pic de companie’ m-am gandit eu si am asteptat cu sufletul la gura raspunsul jobenului. Acum ii trebuira mai mult de 5 minute ca sa se hotarasca, sala ramanand insa tacuta. Dupa timpul de gandire ce trecuse, jobenul striga “ Ochi-De-Soim “. Dora se intoarse catre masa soimilor, avand o expresie indescifrabila.
“ Stefania…” dar nu am auzit restul numelui fiindca Semy ma intrerupse din nou zgomotos.
“ Fata aia care tocmai a fost sortata e prietena ta? “ m-a intrebat ea si imediat arbora un zambet atotstiutor.
“ Da…este o amica pe care am cunoscut-o anul trecut..” am spus eu repede eschivandu-ma si evitand privirea vicleana a fetei.
“ Oh..te rog! Am vazut cu o privesti, am vazut ce gandesti cand te uiti la ea!” spuse ea cu totul scandalizata de scuzele mele
“ Poti te rog sa nu mai imi citesti gandurile? Nu uita ca tatal tau ti-a zis sa nu…”
“ Sper ca nu te vei apuca acum sa ii spui! Si ce? A zis sa nu imi folosesc darul pe altii, dar pe tine….” spuse ea si continua sa urmareasca ceremonia de sortare.

Stefania se intoarse si ea la masa Ochilor-de-Soim, dar la o mare departare de Dora. Dupa ce sortarea continua cu inca cativa elevi din anul 2, urma randul elevilor din anul meu. Inima imi batea atat de tare atunci cand am auzit glasul profesoarei strigand “ Rybak Gera”. M-am ridicat de la masa Viperinilor, aproape nici nu auzand incurajarea mai mult strigata de catre Semy. Simteam ca parasesc cu adevarat Casa asta, simteam ca era pentru ultima data cand aveam sa stau la aceasta masa.
Drumul catre scaunul pe care era asezat jobenul parea ca dureaza o vesnicie. M-am asezat, mi-am pus jobenul pe cap si am asteptat in tihna. Inima imi batea asa de tare incat simteam ca o sa plesneasca din moment in moment. Jobenul ramase tacut pentru cateva minute, eu nemaiputandu-ma stapani si incepand sa tremur de-a binelea. Imi aminteam cat de speriat fusesem la prima mea sortare. Exact asa ma simteam si acum. Vocea rara si calma a jobenului mi se adresa pentru prima data in cei trei ani de cand eram la Hogwarts. ‘ Interesant. Reptomit, ingamfat si totusi…tu ce zici,baiete?’
Acesta era momentul meu, ultima mea sansa de a scapa de Viperini. Simtindu-mi inima cum aproape imi iese din piept, am spus cu o voce sugrumata “ ..nuu…la…Viperini..”
Jobenul nu mai spuse nimic dupa aceasta scurta rugaminte a mea. Dupa cateva secunde am tresarit cand am auzit vocea groasa si puternica, rasunand in toata sala. “ Ochi-de-Soim “
‘ Ceeeeeeeee?’ am ramas eu socat, inghetandu-mi pana si gandurile.
Toata sala ramase parca socata, incepand iarasi niste susoteli zgomotoase. ‘ Oare visam ? ‘



_________________


Ultima editare efectuata de catre Gera G. Rybak in Mar Iun 28, 2011 2:47 am, editata de 8 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veritons.ucoz.com/
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mar Iun 28, 2011 2:42 am



‘Se pare ca repartitia mea la Ochi de Soim de anul trecut a fost una corecta.’ ma gandeam eu pe drumul spre locul pe care tocmai il parasisem de la masa colegilor mei. Cei din anii mai mari zambeau larg la mine si sunt sigura ca am auzit o voce de baiat strigandu-ma pe nume “Klein, esti cu adevarat de-a noastra.” Dupa atatea felicitari m-am asezat si am cautat-o din priviri pe Stefania, care se pare ca iar ma evita. ‘Daca am inceput scoala, incep si problemele. Nimeni nu imi spune mie ce sa fac.’ Dupa cateva minute de plictiseala, in timp ce rontaiam alunele din bolul de pe masa, inima mi-a tresarit gata gata sa-mi iasa din piept. Auzisem numele celui care mi-a furat visele toata vara. “Rybak Gera”. Socata de decizia jobenului si de uimirea celor din jur, uitasem pana si sa ma gandesc la posibilitatea de a fi in aceeasi casa cu el…

Privirea mi –a cazut pe un baiat inalt, dar nu foarte, cu par saten si ciufulit, care avea un mers elegant si in acelasi timp hotarat. Din locul unde eram, nu puteam sa ii vad fata, nici atat ochii aia atat de verzi si patrunzatori…. Imi miscam capul dintr-o parte in alta sa-i pot zari macar zambetul. In sfarsit, privirea lui cerceta tematoare sala mare, alunecandu-i de pe cap jobenul ponosit. Sala privea muta spre baiatul de pe scaun si singurele zgomote, daca se puteau numi asa, erau facute de miscarile line ale fantomelor in spatele salii. Auzeam parca acum vorbele Stefaniei care imi spunea cu atata hotarare ca e viperin. Devenisem nerabdatoare in timp ce asteptam si incepusem sa ma foiesc usor in banca. Furata de gandul ca vorbeste reptomita ma gandeam ca nu exista sanse decat sa fie resortat la casa lui, Viperini. Am tresarit usor cand vocea atat de calma a jobenului a rasunat in toata sala:
‘ Interesant. Reptomit, ingamfat si totusi…tu ce zici,baiete?’

’ Se pare ca ma pricep sa citesc oamenii.’ mi-am zis eu zambind si privind catre joben. Mi-am luat ochii de la el si m-am intors acum spre bolul cu alune. Mi se parea o vesnicie resortarea lui si am inchis instantaneu ochii. ‘Ochi de soim, ochi de soim…’ murmuram in timp ce imi simteam degetele cum strangeau cu putere bolul mic.

“Ochi de soim!”

Credeam ca nu am auzit bine, bolul mi-a scapat din prinsoare si toate alunele s-au imprastiat pe masa. ‘Ceeee?’ tipam inauntrul meu de fericire. Nu puteam sa decat sa aplaud cu putere alaturi de colegii mei si sa ii fac repede loc langa mine cand s-a apropiat cu un zambet indescifrabil de masa noastra. ‘Visez si nu vreau sa ma trezesc.’ imi spuneam in timp ce multimea s-a potolit din urale si resortarea continua. In fata mea o fata, din an acelasi an ca mine probabil, incerca sa faca sa leviteze o aluna din cele pe care tocmai de rasturnasem . ‘Uite, asa.’ Vocea pe care tocmai o auzisem era a lui Gera care privea amuzat catre colega mea si in cateva secunde toate alunele erau in aer si se aruncau una cate una in bolul lor. Era o scena pe care vroiam sa mi-o inregistrez si sa nu o uit niciodata. Cu el stand langa mine, facand vraji si aumuzandu-se de niste alune… Radeam de mine. Parca nu mai puteam sa gandesc logic.

“Iti vine sa crezi? Sarpele devine soim…”


Capul lui s-a intors spre mine fixandu-ma cu niste ochi stralucitori la fel de verzi cum i-am vazut prima data in hambarul cu bufnite anul trecut. De data asta nu erau plini de ura, ci ma priveau linistiti si veseli asa cum mi-i aminteam din cabina de tren de azi dimineata. Cate se pot schimba dupa un an…..

“Sarpe cu pene mai degraba.” mi-a zis scurt afisand zambetul pe care il asteptasem atat de mult.

I-am zambit la randul meu si am continuat sa ma bucur ca il pot avea atat de aproape. Directoarea m-a trezit din hipnoza care ma cuprinsese privindu-l incontinuu si anunta, cu voce ei atat de perfecta si rasunatoare, ca resortarea s-a terminat si ne putem potoli in sfarsit foamea. Vesela sclipitioare de pe mesele din lemnul masiv se umplura instantaneu cu mancaruri din cele mai alese. Mesele gemeau sub greutatea ospatului. Analizand putin sala mare imi dadeam seama cat de colorate erau mesele caselor fiecare avand robele caselor pe care tocmai le lasasera in urma. Si Gera purta inca roba verde a viperinilor care, inca mi se pare ca i se potriveste perfect cu tenul si contrasta puternic cu ochii lui.




OOC: Cei care vor sa ni se alature in acest rpg ii rog sa foloseasca font (Georgia), size (12) si culoarea (#101C1F). Multumesc!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Andrew Breno
Wizard


Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mier Iun 29, 2011 12:55 am

De ce ma intorsesem eu aici? Mda, nici eu nu stiam. Nu voiam sa ma intorc, insa am fost obligat. Pe langa faptul ca prietenii mei erau deja aici, probabil ca m-as fi plictisit de moarte acasa, deci...aleg Hogwarts. Insa nu mai era timpul meu. Timpul meu plecase demult. Eram un "veteran", ceilalti ma salutau cand treceau pe langa mine, nu mai aruncau aceeasi privire aroganta ca sa le raspund cu un blestem. Nici prietenilor mei nu le mai ardea de sotii, Drake si Danzel se indepartasera de mine si eu de ei. Singurele cu care vorbeam in continuare constant erau Kristin si Cassie. Cassie a mea. In acelasi an cu mine, ajunsese si ea sa fie invidiata de multe fete din scoala, din cauza frumusetii ei. But the old times never come back....

Am mers posomorat pe drumul catre Castel, salutandu-i pe cei pe care ii cunosteam, printre care si Rybak, un pusti de la Viperini care mie mi se parea destul de ok. Cine stie, poate aveam cui sa ii pasez torta, daca tot plecam anul urmator. Cum am ajuns in Marea Sala m-am indreptat catre masa Viperinilor, la care momentan nu era nimeni cunoscut, in afara de Rybak. Venirea Jobenului nu schimba nimic din starea mea, spunandu-mi in continuu in gand: "De s-ar termina odata....". N-am ascultat prea atent cantecul lui patetic, insa anuntul directoarei chiar ma intriga. Resortare? Poate reuseam sa imi recuperez din prieteni, sa vina la Viperini si ei.

Unul dupa unul, am privit la elevii, vechi si noi, care erau sortati din nou de Joben. Viperinii nu obtinusera cine stie din anul II, ba mai mult il pierdusem pe Rybak, care plecase la Ochii de Soim. "Mdeah, pacat, aveam sperante mari cu baiatul asta" mi-am zis in gand. "Mai repede, Joben idiot." Rose Harmony la Viperini era prima achizitie considerata importanta de ceilalti Viperini. Eu insa numai entuziasmat nu eram, iar Rose parea de-a dreptul distrusa. "Inca o ingamfata, care isi inchipuie ca e prea buna pentru Viperini. Scuteste-ma!" mi-am spus. Salem Wood, prietenul lui Rose, un alt pusti care imi displacea, fu repartizat la Astropufi, iar eu eram gata, gata sa cad pe jos de ras cand m-am uitat la fata pe care o facuse Rose de parca fusese lovita in moalele capului.

Klein, o fosta "boboaca" destul de tupeista, ramasese la Ochiii de Soim. "Pacat, mi-ar fi placut sa o avem la Viperini, mie imi pare mai mult verde decat albastra, dar ma rog..." Imi placea tupeul, mai ales la cei din anii mai mici, imi dadea impresia ca as putea sa fac ceva cu ei, nu doar sa se uite speriati la mine si sa baiguie "Buna ziua, domnule!" de parca eram unul din profesori, in timp ce treceam pe hol. Se pare ca nu am noroc.... Iar norocul continua sa ma ocoleasca. Kristin ajunsese la Cercetasi, alaturi de Drake, si eram in pragul unei crize de nervi. "Ei bine, macar avem sperante si la anul I" m-am gandit in timp ce priveam la Semy Betty, o boboaca ce fusese repartizata la Viperini. Parea tare infipta, si aveam impresia ca e hotarata sa faca mai mult decat sa invete anul asta.

-Breno, Andrew!
-Chiar e necesar? am strigat uitandu-ma plictisit la Joben si la masa profesorilor. Ochii mei se oprira pentru o clipa asupra directoarei, care ma sageta cu o privire caracteristica si am inceput sa ma urnesc cu greu. Doar ce am atins Jobenul, si acesta urla de-a dreptul.
"VIPERINI!"
-Palarie idioata, sunt chiar aici, am murmurat.
M-am intors catre masa Viperinilor, cei mai multi dintre ei parand satisfacuti, cu exceptia lui Rose care se uita ciudat la mine. Mi se paruse si ca aud un oftat de la mesele Ochilor de Soim si Cercetasilor.
-Duvall, Cassie Fuzzy Wuzzy! striga profesoara.
Salem chicoti usor la auzul numelui, insa Cassie trecu mandra pe langa el in drumul catre joben. Imediat, mi-am atintit privirile asupra lui, ducand sugestiv mana la bagheta si mimand un blestem. Salem se purta ca si cum nu m-ar fi vazut.

Dupa sfarsitul sortarii, nu prea am avut de ce sa ma bucur. Cassie doar ramasese la Viperini, si pareau sa vina vesti bune si de la bobaca aceea, Semy. In rest, nimic special. La masa nu prea am mancat, fiind obosit dupa drum si fara chef. Imediat ce s-a terminat ospatul, am fost recunoscator. Imediat s-a creat o adevarata imbulzeala la usa, toata lumea incercand sa se indrepte cat mai repede catre Camerele lor de Zi. -Turmaaaa! am strigat, facandu-i pe cativa elevi mai mari sa izbucneasca in ras.
Am asteptat pana a plecat majoritatea lumii din Marea Sala, apoi am inceput sa o iau si eu usor catre Camera de Zi a Viperinilor. Imediat ce am iesit m-am si oprit insa. Klein si Gera stateau in umbra scarilor, vorbind in soapta. "La urma urmei, e logic" m-am gandit. "Rybak a fost mereu destul de ingamfat cu Klein, si asa ma purtam si eu cu Cass, inainte sa ii arat cat de mult o iubesc.
-Aaa, deranjez? am intrebat indreptandu-ma spre ei.
-Ce? Aaa, nu, nu, deloc, spuse Gera.
-Bun atunci, Rybak vreau sa vorbim cat mai curand, intre 4 ochi....am ceva sa iti spun. Si sa iti ofer, asta daca vei accepta bineinteles.
-Ok, cum spui tu, am inteles. Noapte buna.
-Noapte buna. Si hei, nu fi prea dur cu fata. Am impresia ca te place si ca o placi. Si eu am impresii bune, te asigur.
Dupa un zambet usor pe care l-am afisat, am plecat imediat spre Camera de Zi. "The old times never come back.... Sau poate ca vor reveni...incepe un an promitator" mi-am spus in sinea mea, dupa care am tacut tot drumul catre Camera, unde am zburat in dormitor si m-am adancit in lumea viselor.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress


Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mier Iun 29, 2011 1:01 pm

Se pare ca sortarea mea a fost corect efectuata inca din prima mea zi la Hogwarts”, ma gandeam in timp ce imi taram greoi picioarele catre masa Viperinilor. “Nici nu ma asteptam sa fie altfel”, am completat in timp ce schitam un zambet pentru mine insami. Mi.am reluat locul la masa, alaturi de alti colegi, urmand ca mai apoi sa caut prin multime privirea lui. Il reperasem; parul saten, “neingrijit” dupa niste reguli extrem de stricte, ochii caprui si buzele perfecte erau pentru mine, intotdeauna, foarte usor de remarcat. „Ei, se pare ca si lui ii era dor de mine”, m.am gandit in timp ce schimbam cateva priviri de o incarcatura sentimentala greu de suportat, ce imi imprastia fiori calzi in intreg corpul.”Candva, fiorii astia o sa se transforme in scantei. Nu m.ar mira sa ma trezesc facand un scurtcircuit intr.o buna zi.” I.am zambit, am asteptat sa.mi raspunda gestului, dupa care am intors capul, decisa sa ascult restul sortarilor: doar, doar vom mai prinde cate un Viperin bun. In ultimul timp am avut parte de elevi fricosi si smiorcaiti, ce nu ne fac decat de rusine. „Doamne! Ce.am facut asa de rau incat sa nu.mi poti da niste colegi mai buni pentru casa asta?!” M.am gandit putin si am completat: „Bine, poate nu a fost prea frumos din partea mea sa.mi bat joc din prima zi din anul asta de Cercetasii aia.. Si poate nu trebuia sa dau foc casei matusii mele (Dar o merita, sa stii!).. Poate era mai bine sa nu.i fur cartea ..” Insa inainte sa termin fraza, am simtit o durere inauntrul capului. „Bine, bine, am inteles.Ma dau batuta, ok!? Am facut prea multe si nu merit sa.ti cer nimic, dar nu e nevoie sa ma lovesti!” am strigat in gand, ridicand privirea spre Dumnezeu; adica.. vreau sa spun.. spre tavan.

Tinand acest monolog inflacarat, nu am observat cat de repede a zburat timpul: era vremea sa ne instalam din nou, dupa o vacanta lunga si plictisitoare, in camera secreta a Viperinilor. Impinsa si trasa in toate partile de micii elevi, nu ma puteam abtine de la unele injurii nevinovate. „Idiotilor!” am strigat in timp ce un grup mic m.a calcat. M.am oprit. „Superb. Chiar imi placeau pantofii astia!” m.am gandit cu regret.
„Alooo! Te misti odata! Stai in mijlocul drumului” , se ratoi un elev de prin anul III la mine. Mi.am scos nervoasa bagheta,m.am intors si am indreptat.o spre acel baiat. Insa cineva mi.a impins incet mana catre pamant.
„Sunt sigur ca nu e nevoie. Sau vrei detentie din prima zi de scoala?” m.a intrebat Seful Casei, cu acelasi ton impasibil dintotdeauna.
„Nu..” am spus eu inca fulgerandu.l din priviri pe cel care indraznise sa tipe la mine.

Restul drumului a fost putin mai linistit. Elevii se calmasera in urma incidentului anterior. Singura problema era ca acum toate privirile erau atintite asupra mea, iar unii copii ma barfeau pe la spate. „Si ei cred ca nu.i pot auzi! Ei, am sa ma gandesc eu la o razbunare si pentru ei, dar nu acum.” Mintea nu.mi statea decat la Andrew; il vazusem stand de vorba cu Gera.
„Rybak vreau sa vorbim cat mai curand, intre 4 ochi....am ceva sa iti spun. Si sa iti ofer, asta daca vei accepta bineinteles.”
Doar atat am reusit sa aud din discutia lor. „Oare despre ce vorbea?Clar, uneori nu e bine sa fiu asa curioasa!” Ajunsi in Camera Secreta, mi.am ocupat un loc pe canapeua din mijlocul incaperii. Am asteptat sa se elibere de totEram convinsa ca Andrew va cobori din dormitor imediat ce se va lasa linistea; asa faceam in fiecare an. Dar oare ma inselam? Am asteptat zece minute, juma de ora, o ora.. pana am adormit.

Am deschis cu greu ochii. „Cat am dormit? O ora? Doua? Cat e ceasul?” ma intrebam pe mine insami. Am privit in jur si l.am vazut: Andrew. Statea pe aceeasi canapea pe care adormisem eu.
„Ai cam intarziat, sa stii!” i.am spus pe un ton plin de repros.
„Scuze” , mi.a spus acesta.
M.am apropiat de el, l.am sarutat pe obraz si apoi m.am cuibarit in bratele sale.
“Scuze acceptate. Dar trebuie sa.mi spui despre ce vorbeai cu Gera”, am incercat eu sa aflu. Nu l.am vazut, dar stiu sigur ca a zambit; il cunosc prea bine..
“The old times never come back.. Sau poate ca vor reveni.. Incepe un an promitator..”
“Oh multumesc. M.ai lamurit. Tot am inteles! ” am spus sarcastica.
A ras.
“Mi.era dor de tonul asta. Nu te supara, bine? O sa afli in curand. Promit. Acum hai la culcare, e destul de tarziu.. Cam sase dimineata..”
M.a strans tare in brate.
“Mie imi era dor de tot ce tine de tine!”

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Joi Iun 30, 2011 7:12 pm


Un sunet asurzitor ma anunta ca e 7 dimineata. Era ceasul ala vechi de la matusa. ‘Ohh..taci odata!’ L-am aruncat pe jos si m-am cufundat inapoi in vise. Mmmm.. “AUUUUUUUU!”
“Trezirea Dora! Trebuie sa mergem la micul dejun!”
“Ce….?!” murmuram eu si incercam sa-mi dezlipesc pleoapele aruncand cu perna in cine naiba ma trezise.
“Hai somnoroaso. E 8 deja!” imi spuse Stefania aruncandu-mi roba in nas.
“Cum..acum cateva clipe era 7. Sunase ceasul asta vechi.” i-am raspuns ridicandu-ma incet.
“Acum o ora era 7. “

M-am schimbat rapid si am coborit din dormitorul fetelor. Speram totusi sa mai prind ceva de mancare pentru ca aveam o foame de lup. Se pare ca aseara nu observasem micile schimbari din Camera de Zi, ceva imi distragea atentia…. Si atunci mi-am amintit: aseara a avut loc o noua resortare si el picase la Ochi de Soim. Vorbisem si rasesem pana dupa miezul noptii in cele doua fotolii mari de langa fereastra. Pe mica masuta ramasese inca paharul meu cu suc de portocale. Stefania aparu langa mine.
“Hey, unde ai fost aseara? Nu te-am mai vazut dupa resortare.” am sarit eu.
“Cum nu..eram in camera noastra. Citeam.” Imi spuse scurt facandu-mi semn sa iesim din tablou. Mintea. Dar nu vroiam sa pornesc o noua cearta. Stiam sigur ca patul ei era gol cand m-am bagat in pat.

Sala Mare era plina. Decorul se schimbase cu totul de aseara, acum nu mai palpaiau lumarile ci lumina zilei triumfa peste mesele pline de elevi galagiosi. Directoarea si al sau staff vorbeau aprins, fiecare luand la intervale regulate cate o gura din cestile de pe masa, in care probabil era cafea sau cine stie ce alte bauturi.
La masa soimilor l-am zarit imediat pe Gera care parea ca se uita atent la o boboaca de la masa Viperinilor.
“Hey fetelor!”
Am tras-o pe Stefania de maneca, suficient de puternic cat sa nu scape din prinsoare si ne-am asezat langa el.
“Neata! “ nu mai puteam nici sa vorbesc, atat de foame imi era. Am infulecat cateva sandwishuri si apoi m-am rezumat la cativa biscuiti. ‘Sper ca ei doi sa inceapa sa se inteleaga, ca altfel nu pot sa aleg pe unul din ei.’gandeam uitandu-ma furioasa la Stefania care stramba din nas. Am profitat de faptul ca Gera o acaparase pe Stefania intr-o discutie despre nu stiu ce carte si am privit spre masa viperinilor. Boboaca pe care o privea Gera mai devreme era super frumusica, finuta si avea un par saten si lung demn de invidiat. Langa boboaca stateau doi viperini mai mari care se parea ca erau impreuna. Baiatul ii arunca niste priviri fetei de langa el, pe care orice fata cred ca si le-ar dori de la iubitul ei. Aveam impresia ca il cunosc pe el si in timp ce trecusem la rontaitul unui alt biscuite, mi-am amintit ca il cheama Andrew, baiatul cu care Gera a vorbit aseara.

“Dora, la ce te uiti?” ma intreba Gera dintr-o data.
“Mmm… el nu e Andrew?” l-am intrebat facandu-i semn spre masa viperinilor.
“Ba da. Este cel de care ti-am povestit aseara. Un tip care desi pare dur, e mult mai amabil in realitate.”
“Si cea langa?” am intrebat curioasa.
“Este prietena lui, Cassie. “
“Nu…cealalta.” i-am zis scurt facand niste ochi mari, poate prea mari.
“Ahh.. e Semy, verisoara mea.” mi-a raspuns putin mirat. “Anul asta a venit cu mine. E cam tupeista pentru anul I, cam cum erai si tu. “ imi spuse afisandu-si iarasi zambetul smecheras.
“Aa.. As vrea sa o cunosc.”
“Crede-ma, si ea vrea. “

L-am privit suspicioasa si m-am prefacut imbufnata.

“S-a intamplat ceva? “ mi-a soptit luandu-ma usor de mana.
“Nu nimic…Doar…”

Un sunet ascutit ne-a atras atentia. In acel moment directoarea se ridica si isi drese vocea. Dabia acum puteam sa ii observ tinuta. Avea o pelerina argintie asezata perfect pe umeri care contrasta cu o bluza de un turquoise placut. ‘Are gusturi bune.’ mi-am zis, incercand sa fiu atenta la ce urma sa anunte.
“Ei bine, dragi elevi, aveti o zi intreaga in care sa va acomodati cu noile case. In urma unei neasteptate sedinte, am hotarat ca orele sa inceapa de maine si nu de azi. Orarul va fi impartit de sefii caselor inainte de cina. Pana atunci, va doresc o zi cat mai placuta!”

Cateva aplauze si chiuituri rabufnira scurt in sala. Elevii deja incepeau sa iasa in curte bucurandu-se de inca o zi libera alaturi de prieteni. Andrew , Cassie si Semy iesisera rapid pe usa masiva a salii. Era un pic cam ciudata scena, observandu-se clar diferenta de varsta dintre Semy si cei doi.


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress


Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Lun Iul 04, 2011 1:07 am

Am iesit in graba din Sala Mare, alaturi de Andrew si Semy. I.am aruncat o privire lunga lui Gera; “Fata aceea o sa ne faca probleme. Sunt ferm convinsa de asta!” m.am gandit eu.
“Esti bine?” m.a intrebat Andrew.
Nu i.am raspuns, insa am dat din cap in semn ca da.

Am continuat sa mergem in grup, pana am ajuns la etajul sapte al castelului. Coridorul lung si obscur ascundea multe taine inca nemarturisite, dar gata de a iesi la lumina. In adancimea intunericului se afla usa uscata de mahon, asteptandu.ne si anul acesta, ca de fiecare data, gata sa ne apere si cele mai mici secrete. Am intins mana si am apasat clanta rece, impingand cu putere usa. Am patruns in incapere, iar mireasma trandafirilor m.a cuprins imediat. „Mi.a fost DOR de camera asta.. De planurile nostre”, am spus in gand, in timp ce pe fata imi schitam acelasi zambet dintotdeauna. Insa nu aveam timp acum de a contempla camera: trebuia sa facem planurile..

Ne.am asezat la o masa din mijlocul incaperii.
„Bun”, spun eu. „Toata lumea a terminat ce avea de facut?” am intrebat uitandu.ma la celelalte doua persoane; nu mi s.a raspuns, insa fetele lor s.au luminat instantaneu.
„Minunat!”
Am scos din roba un pergament, pe care era schitat reprezentativ ultimul etaj al castelului. Un punct rosu indica locul de unde incepea ‚oficial’ calatoria noastra: usa inalta si masiva, mereu incuiata.
„Andrew?!” am spus eu.
Mi.a zambit multumit, a asteptat sa fac acelasi lucru, dupa care s.a ridicat si cu bagheta completa ‚harta’ improvizata.
„Aici, aici si aici.. Sunt locurile in care se afla mereu cineva. Ne sincronizam cu totii, venim rapid catre ei.. Si.i lovim! Practic.. Ii luam prin surprindere. Nu vor sti ce se intampla, iar pana sa reactioneze.. Noi ii vom fi nimicit deja.”
„Bun”, am spus eu razand. „E bine insa sa fie cineva pe faza.. Poate aparea oricand un alt supraveghetor.”
„Sigur. Oricum, am cumparat cate ceva de la Weasley Bing-Bong”, a completat in timp ce scotea ceva din roba. „Sunt cateva capcane. Nu strica sa ne luam si alte masuri de siguranta.”
Avea dreptate. La urma, urmei, el mereu se gandea la tot.

„Semy?!”
S.a ridicat si a inceput sa completeze si ea harta.
„Este aici un dulap.. Cu putine vraji, il marim si ii ascundem pe cei trei. Deschidem usa si apoi.. ne confruntam cu necunoscutul.”
„Nu va merge cu Alohomora, nu?” am intrebat.
„Da, sigur.. Insa nu va faceti griji.. Am exersat pe cateva usi o alta deschidere.. Si sunt sigura ca o voi deschide si pe aceasta cu usurinta.”
Planul mergea destul de bine. Pana acum nu aparusera deloc probleme.
„Inca ceva”, a spus Semy, in timp ce scotea cateva pelerine dintr.o gentuta. „Pelerine Invizibile.”
„Cum.. ai facut rost de ele?” am intrebat uimita.
„Nu sunt.. autentice.. de fapt..”
„Da, dar chiar si asa..”
„Putin.. santaj”, a spus zambind.

Discutiile noastre au fost intrerupte de zgomotul usii: cineva tocmai intrase in incapere; era Gera.
„Era si timpul”, a spus Andrew.
„Scuze.. Nu am putut scapa de.. cineva..”
M.am ridicat de pe scaun si am scos instinctiv bagheta. La fel facuse si Andrew. Gera s.a dat la o parte din usa; in spatele sau se afla o fata..

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Lun Iul 04, 2011 9:52 pm



Dupa iesirea furtunoasa a celor 3 viperini din sala mare, pe care se pare ca nu doar eu o observasem, Stefania se scuza si pleca rapid de langa noi, probabil in Camera Secreta. Gera privea lung spre iesire si vedeam ca incepuse sa se agite putin.
“Se pare ca avem o zi libera.” mi-a spus el un pic incruntat.
“Da. E o veste buna nu?”
“Mda. “ a ezitat el.
Desi petrecusem atat de putin timp cu el, inepusem sa-l cunosc. Imi dadeam seama cand ceva era in neregula, imi dadeam seama daca era suparat sau pur si simplu plictisit. Nu stiu de ce, dar il puteam citi dupa trasaturile fetei, dupa starea pe care o avea… aveam ceva care ma facea sa citesc bine oamenii si in mare parte, nici nu eram prea constienta de “acel ceva”. Pacat insa ca nu pot sa-i citesc si gandurile...
“ E totul in regula?” am intervenit eu.
“Nu. Trebuie sa plec.”
S-a ridicat rapid si a plecat de langa mine cu o viteza pe care nu credeam ca o poate avea un om. Sau doar mi se parea mie. Poate eu eram problema aici. ‘Spusesem ceva gresit? Oare nu trebuia sa ma apropii atat de multe de el? Avea iarasi comportamentul nesuferit si asta incepea sa ma dispere. ‘ Sala Mare deja se golise, ramasese doar Flich care ma privea aproape cu ura. ‘Oh, ce om nesuferit.’

“Si tu ce? Gata. PLEC!” am iesit fugind din sala mare inainte ca el sa trimita cine stie ce pisica dupa mine. L-am auzit totusi injurand ca de obicei.

Pe hol nu mai era nimeni, toti iesisera afara bucurandu-se de ultima zi cu soare probabil. Nici urma de Gera. ‘Alta zi idioata cu un inceput frumos.’ De ce oare trebuie sa aibe schimbarile astea de comportament? Si Stefania?.Astia doi incep sa ma sperie... M-am grabit sa ajung in camera secreta.
Pe drumul meu plin de intrebari fara raspuns am dat peste Stefania. Era alba la fata si se chinuia sa imi vorbeasca. Era parca din alta lume,avea o expresie ciudata.

“Stefania, ce e cu tine?”
“G…Ge…Gera.”
“Ce e cu el? Raspunde-mi!” am zguduit-o putin.
“Mi-a.. aplicat ceva.. il urmaream..nu stiu.”

Nu intelegeam nimic. Prea multe cuvinte deodata. I-am aruncat bratul dupa umarul meu, era grea.

“Hey..stai calmeaza-te. Hai in aripa spitalului.”
“Nu..nu du-te dupa el. Ti-am zis, ascunde ceva. Du-te la etajul 7.”

Inlemnisem. Ce putea sa fie atat de rau? Si de ce a aplicat o vraja pe ea? Oh shit.

“Ok. Ma duc. Stai linistita.” i-am spus sprijinind-o de perete. “Am bagheta la mine.” am accentuat clar vazand ca ma prins puternic de brat.
“Dora. In camera noastra secreta. Intra in semineu si da cenusa la o parte. E o usa chiar acolo, duce direct la etajul 7. “

M-am ridicat si am fugit cat am putut de repede pana la peretele cu tabloul de la camera noastra secreta. In toata fuga mea ma gandeam de unde stia Stefania atatea pasaje secrete.

"Haide, lasa-ma sa intru, e urgent!”
“Nu inainte sa-mi zici raspunsul la ghicitoare.” mi-a spus un pic enervata doamna din tablou.
“Bine …ZI!”
A strambat din nas si cu o voce destul de pitigaiata imi puse intrebarea.
Cate stele lucitoare
Stralucesc in Carul Mare?

'Astia se joaca cu mine?' „Sapte!” i-am raspuns mai tare decat vroiam.
Aceasta mi-a deschis imediat . Ma rugam doar sa nu fie nimeni in camera de zi, sa nu imi stea nimeni in cale.
'Genial.' am exclamat. Nici urma de vreun elev. M-am repezit spre semineu. Am dat usor cenusa cum mi-a spus si , asa cum ma asteptam, era o mica usa ce imita peretele din spatele carbunilor. Am impins-o usor si aceasta s-a deschis larg. M-am ghemuit si am trecut prin perete. Din instinct, am inchis usa de piatra in urma mea. 'Nu e cazul pentru invitati nepoftiti.’' Vocea mea a rasunat ca un ecou si desi era bezna, puteam deslusi ca ma aflam intr- un hol lung. Pe peretii erau agatate un fel de torte. Am luat si eu una si m-am folosit de bagheta mea pentru a-i da foc la un capat. ’Imi prind bine cartile de vraji pe care mi le-a dat mama sa le citesc in vara asta.’ gandeam eu in timp ce inaintam.

Trecuse o vesnicie pana am iesit la celalalt capat. Cel putin asa mi s-a parut. Am ajuns intr-o parte a castelului asemanatoare cu holul principal de la parter. 'Etajul 7 deci!' Am stins torta si am incercat sa-l caut pe Gera. Un mic zgomot m-a facut sa tresar.

"Ce cauti tu aici?"ma intreba Gera chinuindu-se sa vorbeasca in soapta.
"Pe tine. Ce i-ai facut Stefaniei? Si ce cauti TU aici?"
"Stefania mi-a stat in cale. O sa-si revina, stai linistita."
"Andrew, nu?. "vorbele mele iesisera parca dinainte sa le si gandesc.
"Da. Am ceva de facut." mi-a zis el parca confuz.
"Ok. Vin cu tine."
"Nu Dora.E periculos. Este doar treaba mea si a lui."
"Si a lui Cassie si verisoarei tale, nu?” m-am rastit enervandu-ma la culme.
"E o chestie a..."
"A viperinilor...am inteles. Nu conteaza, nu te las singur cu ei."
"Stiu sa-mi port singur de grija. Nu uita ca sunt prietenii mei."
"Atunci sunt si ai mei."

L-am vazut cum isi iesea din minti putin dar singurul lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa sar la gatul lui si sa-l imbratisez. Nu s-a impotrivit. M-a imbratisat la randul lui. Asta m-a facut sa ma simt mai bine.

Am mers amandoi pana la singura usa de pe acel coridor, una imensa,clar!
Gera a deschis usor usa, asezandu-se parca cu totul in fata mea. Tot ce vedeam erau cusaturile camasei lui negre.

"Era si timpul." a spus Andrew.
"Scuze.. Nu am putut scapa de.. cineva.."

Gera s-a dat in sfarsit la o parte din fata mea si am putut vedea incaperea. " Cineva? "
Am recunoscut-o pe Semy, verisoara lui Gera. Statea la o masa rotunda in mijlocul salii. Cassie si Andrew aveau baghetele indreptate spre noi.

“Sunt doar eu, Dora Klein. Cred ca ma stiti foarte bine. Andrew, buna. Cred ca ti-am aruncat anul trecut o minge direct in frunte. Ma scuz acum. “ Andrew incepuse sa rada usor si si-a pus bagheta la loc in buzunarul de la spate.

“Gera, esti sigur ca e de incredere?” i se adresa Cassie lui Gera.
“Normal. Credeam ca Andrew ti-a povestit.” spuse el, acum sigur pe sine.

M-am uitat curioasa la Gera si Andrew care schimbara cateva priviri.

“Este cea mai potrivita persoana pentru noi. Credeti-ma.”

Fata care tocmai vorbise era Semy. Se ridicase in picioare si , desi era mai mica de statura decat mine, mi se parea mult mai sigura pe ea. Asa cum mi se intamplase cu verisorul sau, citeam pe fata ei destule lucruri. Ma facea sa ma sperii dar ceva imi spunea ca nu am de ce sa ma tem. Se uita fix in ochii mei.

Ma simteam deja ridicol. 'Zici ca sunt o matura ultimul model sau cine stie ce cadou nou , asa ma priveau.' Eram ca un intrus intre ei, intre viperini. Pana la urma Gera fusese initial la casa lor. Cassie isi baga si ea la loc bagheta in buzunar si ne chema mai aprope. Pe masa era o harta mare pe care observam un punct mare si rosu ce clipocea.

“Este ca o harta a strengarilor, nu? O harta a etajului 7?” am intrebat stiind de fapt raspunsul. Cei 4 se uitara pret de un moment la mine.
"Da, asa este. Trebuie sa ne asiguram ca nu este nimeni prin preajma. Nimeni nepoftit!" imi spuse Cassie accentuand ultimul cuvant.
"Da Klein. Ideea e ca trebuie sa intram cumva pe usa aia mare. Uite, e exact in locul punctului rosu." imi arata Andrew cu degetul pe harta improvizata.

Avea ceva in privire care ma facea sa ma rusinez. M-am uitat la Gera. Parea ca nu stie nici el prea multe detalii, iar Semy ma privea ca si cum incerca sa afle ceva.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Andrew Breno
Wizard


Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Lun Aug 01, 2011 10:11 am

-Sii....aveti vreo idee despre ce ar putea fi dupa usa? intreba Klein.
-Pai...sincer nu, am raspuns, eu nu am mai remarcat usa asta pana acum..adica, pana in anul asta. Stiu cam toate culoarele secrete din castel, iar usa asta nu ducea catre niciunul, ca altfel mi-as fi amintit de ea. Ideea e ca, mereu sunt pusi 2-3 supraveghetori in zona aia. Evident, nu e o problema pentru noi, tinand cont ca stim sa facem vraji mai bine ca orice. Ma rog, defapt singurul lucru pe care stiu eu sa il fac sunt vrajile, intrebati-o pa Cass.
-Mda, doar ca mai are si el uneori niste sclipiri de geniu, rase Cassie.
-Vedeti voi, eu deja sunt ocolit de majoritatea, si nu mai am chef de aventuri prin castelul asta prafuit. Asta va fi probabil ultima, doar daca nu gasesc un...nu stiu, trol cu 3 capete sau ceva.Anyway, caut pe cineva caruia sa ii pasez torta, iar lucrul asta nu e usor cu un castel plin pana la refuz de tipi care nici un blestem Picioare-de-Gelatina nu stiu sa faca.

Pe toata durata ultimei propozitii ma uitasem fix la Gera, fara a-l slabi din ochi. O pauza lunga urma, timp in care nimeni nu scoase vreun cuvant. Intr-un final, Cassie sparse tacerea
-Asa deci...maine la aceeasi ora, vrem sa fiti toti aici. Ai inteles, Gera? Oricum, maine e ziua cea mare. Vom trece de usa aia si vom merge orbeste inainte. Nimic nou sub soare, nu Andrew? zise razand.
-Ba ar putea fi ceva nou sub soare, am spus serios.Am o presimtire ciudata....Ma rog, nu e important acum. Voi 3, mergeti repede acum. Daca ne vor vedea impreuna vor sti ca e ceva ciudat. Deci, go. Maine, la aceeasi ora si in acelasi loc, am zis adresandu-ma lui Semy, Gera si Klein.

I-am privit cum se intorc si pleaca. Astea erau sperantele noii generatii? Ce se intamplase cu oamenii? De la Harry incoace, Hogwarts nu a mai putut fi mandra cu adevarat de un elev. Chiar daca lasam impresia ca ma doare in cot de scoala, nu era chiar asa. Hogwarts era casa mea. Atatea lucruri facute intre peretii castelului....escapade in Padurea Interzisa....dueluri pe coridoare....furisat noaptea....dragon in biroul directoarei...si multe altele.

-Ce e cu tine? Esti ganditor. Asta nu se intampla de obicei, rase Cassie, privindu-ma. Why so serious?
-Da, si de obicei am chef de glume, nu ca acum. Nu stiu....chiar crezi ca Gera este cea mai buna alegere? Adica, da, pustiul e ok, dar...nu pare exact un...nu stiu, mini-eu sa zicem.
-Hahaha. Tu cauti un mini-tu? Nu vei gasi asta niciodata. Pentru ca tu, dragul meu Andrew, esti unic.
-La fel ca tine, draga mea Cassie.
Am luat-o in brate, gandindu-ma in continuare la Gera. Va putea oare sa faca aceleasi lucruri ca mine? Are destul tupeu? Va accepta "schimbarea" asta a tortei, daca imi va arata ca stie ceva?
-Acum, serios, ai de ales intre el si Griffi si Salem si Rose.
-Meh, ce vremuri traim. Fiii lui Harry au avut de ales intre mine si Sath. The old times never come back.
-But you'll be the same Andrew.
-Cel care te iubeste si pe care il iubesti.
Am sarutat-o pentru a intari afirmatia, apoi am plecat impreuna din camera de unde peste 24 de ore aveam sa pornim in ultima noastra aventura la Hogwarts, probabil.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Lun Aug 01, 2011 2:53 pm


Seara se abatu rapid peste castel. Intalnirea de dimineata imi tulbura putin gandurile, dar ma facea sa fiu din ce in ce mai curioasa. Ma deranja faptul ca nu stiam prea multe, nu stiam la ce sa ma astept; desi niciunul din noi nu avea idee despre ce am putea gasi dincolo de usa. E ca un mister, care imi inunda gandurile si mintea.

Nu prea faceam mare lucru, incercam sa ma asez cat mai confortabil in patul meu pufos si sa gandesc limpede. Gera nu ajunsese in camera secreta si asta ma tulbura. Am impresia ca el stie mai multe decat zice, decat imi zice. Nu-l condam, probabil Andrew are planuri mari pentru el. Am observat cum il analizeaza pe Gera , incercand sa raspunda la niste intrebari pe care,totusi, nu le gaseste deocamdata raspunsul. Tipul imi insufla incredere, dar uneori ma face sa ma rusinez. Nu este foarte inalt, parul negru contrasteaza cu ochii lui caprui, care atunci cand priveste o anume fata, devin luminosi si capruiul capata tente aurii. Acea fata, Cassie, hotarata si banuitoare, parea ca nu acorda prea multa incredere in cineva pe care nu il cunoaste indeajuns. In final, completand trioul viperin, Semy, verisoara lui, fermecatoare si gingasa, sigura pe sine de ziceai ca nu ar fi primul an al sau intr-o scoala de magie…si misterioasa as putea adauga eu.

Imaginea de anul trecut imi inunda mintea, amintindu-mi de escapedele in sectorul interzis al bibliotecii, colindarea holurilor dupa miezul noptii impreuna sau nu cu Stef. Acum chiar stiam exact cine ma pandea la fiecare pas fara sa-l observ, stiam cine imi trimitea intrebarile alea dubioase la care raspundeam prin biletele si la lasam in cartea aia veche din sectorul interzis, conform indicatiilor. Era Andrew?! Acum nu regret ca nu i-am pomenit nimic Stefaniei sau lui Gera de acest lucru. Pe cat de ciudat ma simteam atunci, pe atat imi e mai bine acum ..

O bufnitura infundata se auzi de jos, din camera de zi a ochilor de soim. M-am ridicat din pat, indreptandu-mi spatele si am coborat repede scara in spirala din dormitorul fetelor. Era cat pe ce sa ma impiedic in papucii mei prea mari pentru mine, ce-i drept, si am navalit in camera principala, unde Gera se tolanise pe unul din canapele. ‘ O sa imi arunc botosii astia cu prima ocazie.’
Am pandit reactia lui Gera insa pe chip nu i se citea nimic.

“Ce e cu tine?” am intrebat scotandu-mi papucii si asezandu-ma langa el.

Nu prea avea chef de vorba. Ochii lui erau fixati intr-un oarecare loc al incaperii. In acelasi timp, nu privea nicaieri, gandurile furandu-i orice tip de reactie. Am ales sa il las in pace incercand sa gasesc ceva de facut, ceva care sa-mi distraga atentia de la el. Nu-mi placea ce vedeam in ochii lui, cel putin ce observasem din profilul lui, pentru ca nu voise sa priveasca spre mine.
Mi-am luat botosii invechiti si i-am aruncat in focul semineului. M-am intors pe calcaie, nevrand sa ma uit spre baiat si am iesit prin tablou rapid. Vroiam, ba nu , nu vroiam, trebuia sa vorbesc cu Andrew.




Ultima editare efectuata de catre Dora Klein in Joi Aug 04, 2011 12:56 am, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Andrew Breno
Wizard


Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Joi Aug 04, 2011 12:53 am

Plimbarea tarzie pe coridoarele castelului ma calma mereu. Mai ales cand nu mergeam singur, ci alaturi de Cassie.Insa in seara asta era altfel. Mai aveam de asteptat numai 12 ore pana in momentul in care sa actionam. Cand toti aveau sa fie la cursuri, noi aveam sa ii eliminam pe supraveghetori si sa trecem prin acea usa, catre o ultima aventura. Apoi, totul se va termina pentru mine si Cassie. Dar ceilalti 3 vor ramane.

Gandurile imi fura brusc intrerupte de niste pasi. Imediat, ne-am ascuns dupa o armura si eu si Cassie. Pasii se apropiau de noi, insa cand a trecut pe langa noi acea persoana, am vazut ca era Dora Klein. Usurat, am iesit de dupa armura si i-am spus:
-Klein, ce cauti pe coridoare la ora asta? Nu ar trebui sa fii in pat? Maine e o zi mare, incepem cursurile!
-Mda, cum sa nu. Asculta, Andrew, am ceva de vorbit cu tine.
-Atunci sa auzim!
-In...particular, spuse ea uitandu-se catre Cassie.

-Stii, defapt oricum o sa ma intrebe ce am vorbit dupa, i-am zis eu Dorei. Si are metode foarte bune pentru a ma face sa vorbesc, am zis razand.
-Bun atunci...vreau sa te intreb...ce i-ai facut lui Gera?
-Eu? Nu i-am facut nimic, for god's sake. De ce, ce i s-a intamplat?
-A venit in Camera de Zi acum 10 minute si se purta foarte ciudat. Parea sa se gandeasca intens la ceva.
-In sfarsit pustiul realizeaza ce presiune atarna pe umerii lui...sper sa nu o dea in bara, am murmurat.

-Ce ai spus? intreba Dora.
-Aaa, nimic. Asculta, sunt sigur ca e bine, acum du-te si culca-te, ai o zi mare in fata, Sunt sigur ca Gera va fi bine, nu te ingrijora. Are nevoie de putina liniste, probabil.
-Ce planuri ai pentru el, Andrew?
Intrebarea asta ma lasa masca. Nu ma asteptam sa se prinda de asta. Inainte sa realizez ce fac, am tipat la ea:
-Nu e treaba ta!

O pauza se asternu, timp in care am ascultat cu urechile ciulite orice urma de pasi.
-Scuze pentru Andrew...e aprig la manie, spuse Cassie si ma fixa cu o privire mustratoare.
-Da...iarta-ma, Dora...nu...nu stiu ce mi-a venit. Oricum, scuze, dar..pur si simplu nu e treaba ta. Sper sa intelegi asta.
-Da, dar....
-Asculta, vrei sa mai vii maine cu noi sau nu?! Acum, du-te..ai nevoie de odihna. Si eu la fel.
Am privit-o cum se intoarce si pleaca destul de suparata, insa nu mai avea ce face.

-Daca nu aveai avantajul asta, nu scapai de ea, imi spuse Cassie.
-Da, stiu, e foarte insistenta. Asta e bine.
Am plecat catre Camera de Zi a Viperinilor. Aveam de gand sa dorm cateva ore, apoi urma sa ne intalnim la inceputul primei ore de curs si sa stabilim planul. Am incercat sa ma gandesc la ce puteam gasi dupa acea usa, insa somnul ma prinse in ghearele sale si nu am mai stiut ce se intampla.

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Joi Aug 04, 2011 1:57 am



M-am trezit bine in dimineata asta, dar cuvintele lui Andrew imi rasunau inca in urechi. Aseara, am adormit foarte greu gandindu-ma la ce va urma si nu-mi puteam scoate din cap “Nu e treaba ta!”. Cuvinte rostite parca prea dur pentru mine; nu vroiam decat sa-l anunt ce se intampla cu Gera. De unde stie el ce se intampla cu adevarat cu Rybak, asa cum ne spune el, pe numele de familie. Si crede ca renunt? Poate sa ma dea afara din asa zisa lor aventura, eu sunt propria mea aventura, eu sunt singura mea stapana .

Lumina imi patrundea in camera triumfatoare, parca consolandu-ma ca totul se intampla cu un scop. Poate ca Andrew a reactionat asa cum trebuie si eu nu trebuie sa-mi mai fac probleme. Am oftat adanc si am privit spre patul Stefaniei. Am fost surprinsa ca acesta era gol; nu era decat 8 dimineata. Si de ce nu m-a trezit? Invartindu-ma prin camera am observat un minuscul pergament pe noptira mea.

“Dora, ne gasesti la etajul 7. Nu am vrut sa te trezesc, dormeai prea profund. Gera”

De ce toata lumea vrea sa dorm? Si de ce trebuia sa ne vedem asa devreme? Schimbare de planuri? In fine, dupa ce m-am schimbat, am dat fuga in sala mare. Indiferent ce faceau ei la etaul 7,putea astepta, stomacul meu nu.
Am zarit-o in sala mare pe Stefania alaturi de o fata mai ciudata. Mi-a facut absent cu mana si dupa ce m-am asezat langa ele, m-au ignorat complet. ‘Ce are lumea asta?’ Am infulecat ceva rapid neuitand sa imi beau sucul de portocale, favoritul meu. Oricat vroiam sa evit , nu puteam sa nu ma gandesc la “viperinii” de la etajul 7. Oare ei chiar ma asteptau sau si-au dat seama ca nu sunt prea buna pentru asta?

Imi era atat de dor de Gera, chit ca il vazusem aseara, nu era de ajuns, pentru ca nu imi adresase niciun cuvant. Ma simteam data la o parte. Totusi, micul pergament imi anula gandurile negative si m-a facut sa ma ridic brusc de la masa, atragand toate privirile evident. ‘Nu aveti televizor acasa? Sau nu stiti ce e ala?’ am strigat la masa Astropufilor plecand cat se poate de lent, pasind hotarata asigurandu-ma ca toti ma analizeaza. Putin imi pasa de ce credeau ei si mintile lor inculte. ‘Asa, priviti-ma. Oricum, alta ca mine nu mai e.’ gandeam eu in timp ce ieseam pe usile mari razand in sinea mea cu foc. Poate sunt prea ingamfata pentru scoala asta, dar deocamdata trebuiau sa ma suporte.

Vroiam sa ajung cat mai repede la etajul 7, numai sa vad daca Gera este in regula. Totusi, am ales calea cea mai lunga, astfel putand sa-mi pun in ordine gandurile. ‘Ce plan are Andrew pentru Gera?’ ma tot intrebam in timp ce urcam scara cu scara.’ Adica, tot ce trebuie sa facem este sa descoperim ce se afla dupa usa aceea? Si daca totul e doar o proba, o capcana?


Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Gera George Rybak
Anul III


Mesaje : 175
Data de înscriere : 16/12/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Vin Aug 19, 2011 3:28 pm


O raza aurie, o foaie de hartie. Intr-o liniste desavarsita am parasit camera de zi in dimineata aceea. II lasasem Dorei un biletel si ma tot gandeam la ce planuri are Andrew pentru mine.
Desi era devreme, castelul era cuprins de rasete, majoritatea indreptandu-se catre Sala Mare. Am cotit la stanga si am urcat scarile de marmura, care pareau sigure, cel putin pentru moment.Fericit ca nimeni nu avusese chef sa ii intrerupa drumul, m-am trezit pe holul etajului 7, zarind in departare portetul gigantic al Doamnei Grase.Am mai cotit inca o data la stanga si de data asta am ajuns la destinatie.

Am apasat clanta rece, impingand cu putere usa grea din lemn uscat de mahon si imediat cum mirosul trandafirilor m-a cuprins, am zarit-o pe Semy cercetand niste pergamente care acopereau aproape toata podeaua.
" O lectura usoara? " am strigat eu catre Semy, care s-a ridicat imediat si a strans pergamentele de pe un scaun, facandu-mi loc.
" Da, erau planuri vechi ale etajului 7 " imi spuse ea, continuand sa le cerceteze.
Cassie si Andrew erau in fundul camerei si scoteau cartile cu cotoare groase de pe rafturile dulapului. Imediat am intalnit privirea celor doi, apoi uitandu-se unul la altul, mi-au facut semn sa vin langa ei.

" Se pare, dupa cercetarile pustoaicei" incepu Andrew si ii facu cu ochiul lui Semy si fata rase scurt si se intoarse catre pergamente, rasfoindu-le atat de repede incat era greu sa o urmaresti." Se pare ca dupa acest perete se afla un tunel catre camera in care dorim sa intram. Asta ne usureaza cu mult munca. Fara furisatul obisnuit langa usa respectiva si fara sansa de a fi prinsi de Filch"
" Si ce anume cautam? Un simbol? O gaura in perete? " am intrebat eu uitandu-ma la peretele, care era perfect plat. Nicio urma nu ii acoperea culoarea pura, un alb-argintiu.
" Cam asa ceva" spuse Cassie. " Dar cu ajutorul lui Semy, care continua sa ma uimeasca..." continua ea , dar Andrew ii prinse mana si o intrerupse.
" La fel ca tine, my dear. Nu incetezi sa ma uimesti" spuse Andrew si o cuprinse de mijloc pe Cassie, purtand-o intr-un val de sarutari. Nu stiu de ce, asta ma facu sa imi fie tare dor de Dora. Gandul mi-era purtat spre fata care acum poate dormea adanc, linistita si fara griji. Imediat m-am reintors la realitate cand vocea lui Semy mi-a strapuns urechile.
" Am gasit!" striga ea, cu o voce exagerat de entuziasmata, ajungand imediat langa zid. " Daca am putea da la o parte toate dulapurile astea imense...." spuse ea, deja pierzandu-si din entuziasm. Andrew casca, ca si cum i s-ar fi parut ceva foarte plictisitor si isi misca bagheta in vant. Dulapurile se ridicara si traversara prin aer camera, blocand usa.
" Stai! Dora pe unde intra?" am strigat eu, fara sa mai stau pe ganduri.
" Daca e suficient de desteapta, va gasi o cale..." spuse Andrew, intaratandu-ma. Nervos, am dat cu piciorul in masa ovala din mijlocul camerei si abia daca mi-am putut tipatul cand piciorul mi-a fost aproape strivit de lemnul dur de mahon. Semy imi arunca o privire , o privire pe care nu am putut-o descifra,apoi isi indrepta din nou atentia catre perete.
" Dulapurile taiate de pe lista " glumi ea si ii reveni entuziasmul. " Daca atingem aici, rotim aici " spuse ea si isi puse palmele pe peretele alb-argintiu, rotindu-le. Un mic cutremur strabatu camera si mai multe pietricele se desprinsera din tavan.
" Bravo, pustoaico" glumi Andrew, uitandu-se uimit cum peretele se da in laturi, facand loc unui tunel prin care abia daca puteai zari ceva.

_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veritons.ucoz.com/
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mar Iul 02, 2013 1:23 am


Stateam in fata usii misterioase de la etajul 7. Singura diferenta e ca practic clanta disparuse si aparent, nu o puteam deschide. ‚Alohomora’ am murmurat si cu un mic ticait clanta aparuse acolo unde trebuia sa fie initial. Am apasat hotarata pe ea si , stupoare: drumul meu era blocat de ceva imens si negru. Spatele unui dulap vechi si plin de praf imi statea in nas neclintit. 'Pfuu..hapciu!"

‚Ce mama naibii cauta asta aici?’ am injurat cu foc fiind sigura ca nu gresisem usa.

L-am impins cu ambele maini insa fara reusita. ‚Depulso’ am zis enervata si dulapurile au cazut cu mult zgomot in camera. Am escaladat fara efort vechiturile si mi-am dat seama ca eram singura cuc in camera ovala. Nici urma de viperini. Nu era nimic schimbat fata de ultima oara cand am fost aici. Tavanul avea niste crapaturi vizibile, chiar recente, gandeam eu pipaindu-mi bagheta din buzunar. Insa o parte ingalbenita a unui perete imi atrase atentia si m-am apropiat precauta de el.

Tenesii mei trosneau sub „frimiturile” de perete cazut care, culmea, banuiam ca proveneau din tavanul crapat. Am analizat inca o data camera si o mica foaie de un alb imaculat imi atrase atentia. Am citit curioasa si parea ca face parte din multitudinea de foi pe care Semy le examamina cu o zi inainte.
Pe langa cateva calcule matematice si grafice, o schema parea ca seamana cu peretele ingalbenit. Sub schema, scris de mana, existau 3 pasi de urmat:

1. Vraja functioneaza folosind doar mana dreapta.
2. Deseneaza un cerc imaginar pe perete cu degetul aratator.
3. Pune palma si apasa exact in mijlocul cercului.

Am citit de mai multe ori fiind sigura ca actionam intocmai. Nu stiam daca ei au fost aici inainte dar nu aveam de gand sa plec fara sa trec prin zidul asta, sau ce naiba o fi. Ma gandeam ca poate ei chiar nu vor sa le mai fiu alaturi sau pur si simplu credeau ca nu fac fata. Amator insa sa imi puna o "biblioteca" in cale.

Dupa ce mi-am luat mana de pe perete un mic cutremur strabatu camera, daramand si mai rau dulapurile ,oricum prost asezate in camera. In fata mea se intidnea un luuung hol intunecat si plin cu panze de paianjeni. ‚Fuck!’

‚Wingardium Leviousa’ si vechiturile se aliniara in fata usii blocand intrarea , exact cum le gasisem mai devreme. Pentru eventualii musafirii nepoftiti, am pus si o mica capcana. Trebuie macar sa-mi amintesc de ea cand ne intoarcem....

Mi-am luat inima in dinti si am pasit in holul ce se intindea in fata mea ...totul bezna.. si eram...scarbita de panzele invechite ce-mi intrau in ochi si mi se lipeau de haine. ‚Sa-mi aduca cineva aminte sa iau sprey pt insecte altadata..tu’ti..’
Cateva rasete imi dezmortira urechile si incercam sa deslusesc de unde provin.

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Andrew Breno
Wizard


Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mier Iul 03, 2013 12:01 am

-Dora, mergi tot inainte. Nu mai ai de ce sa iti faci griji, suntem noi, am strigat uitandu-ma la tunelul prin care venea fata.
Imediat ce iesi din tunel, Gera o imbratisa, iar eu m-am intors si am zambit cu subinteles catre Cassie si Semy.

-V-am spus ca o sa reuseasca, spuse Gera dupa cateva momente.
-Ei bine, trebuie sa recunosc, ai avut dreptate! Klein, imi place cum ai actionat. Te-am lasat in intunericul ala, cu posibilitatea sa te intorci, dar tu nu ai facut-o. Ai increderea noastra deplina de-acum inainte, am spus. Acum, haidetia vedem ce trebuie sa facem aici.
Ne aflam intr-o camera circulara, nu foarte inalta, dar plina de obiecte stranii, argintii, printre care am recunoscut, spre mirarea mea, un Pensiv. Lichidul din el se invartea usor, si cum nu parea sa
fie vreo alta usa, ma gandeam ca a mai ramas o singura varianta.

-Mergem? am intrebat.
-Stai putin, intai ar trebui sa ne asiguram ca intr-adevar nu mai este nicio alta iesire., zise ferm Cassie.
Am inceput sa cautam printre obiectele din camera si sa le studiem pe fiecare in parte. Niciunul nu imi parea cunoscut, dar asta poate si pentru ca in mintea mea nu isi gasea loc altceva decat ipoteze a ceea ce se poate gasi in Pensiv. Ale cui erau amintirile de-acolo? De ce era nevoie sa le pazeasca? Si mai ales...daca erau atat de importante amintirile, de ce nu dadusem de nicio capcana pana acum?

Dupa ce am controlat toate obiectele din camera si am ajuns la concluzia ca habar n-aveam la ce folosesc, ne-am intors cu totii catre Pensiv. A ramas singura cale de a merge mai departe, din cate se pare. Ne-am indreptat spre el, insa vocea lui Gera ne opri la cativa centimetri de suprafata lichidului:
-Stati asa, cred ca am gasit ceva!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mier Iul 03, 2013 12:07 am



Gera statea in fata noastra incercand sa tina in brate ceva ce parea a fi un ibric. Aproape ca imi venea sa rad cand am observat fata lui Cassie la vederea obiectului. Semy se uita intrebator la mine, timp in care Andrew, calm si vizibil interesat, spuse:

“"Ce crezi ca este Gera?” "
"“Un portal?!"” zambi el.

Semy, care era cel mai aproape de mine, izbucni intr-un ras incontrolabil.

“"Un ibric portal Gera? Ce este asa de interesant la un ibric?”" intreba fata.

Cassie si Andrew se uitau cand la mine, cand la Gera si de fiecare data cand faceau asta ma simteam ca si cum trebuia sa spun sau sa fac ceva.

“"Ei bine, daca era un portal, atunci nu trebuia sa mai fi aici."” am zis intr-un sfarsit.
“"Asta e de fapt curios, Dora."”imi spuse sagetandu-ma cu privirea." “Este singurul obiect banal dintre toate vechiturile astea si sunt sigur ca este ceva ce ne-ar putea interesa.”"

Gera avea intr-un fel dreptate. La prima vedere ibricul parea a fi din tinichea, scorojita in unele locuri, cu manerul spart si fara capac. Dupa ce Andrew il examina si aproape ca sustinea ideea lui Gera, acesta din urma isi puse obiectul in buzunarul de la roba si spuse:

“"Nu se stie cand vom avea nevoie de el.” "
“"Da, asta daca intradevar este chiar un portal.”" comenta Cassie.

Ne-am intors din nou inspre Pensiv, de aceasta data fara sa ne mai intrerupa nimeni. Lichidul se invartea usor iar fetele noastre se apropiau din ce in ce mai mult de el. La atingerea lui, nasul meu se stramba si aproape ca am avut intentia sa imi retrag capul. Dar inainte de a face asta, am simtit cum cad in gol, strigatul meu de uimire, neauzindu-se nicaieri. Aveam o viteza mult prea mare ca sa pot distinge ceva. Ma intrebam insa daca ceilalti mai sunt cu mine. As fi vrut sa simt mana lui Gera in palmele mele, sau in fine, mana unuia dintre noi. Imediat am simtit o senzatie de rece si am stiut ca ma apropiam de sol, iar mana mea, in ciuda vitezei cu care cadeam, reusi sa stranga bagheta si sa evite un eventual impact dureros cu pamantul.

Toti cinci ne-am trezit pe o poteca ingusta,acoperita de muschi si buruieni, unde se parea ca rotile mai multor trasuri isi lasasera amprenta. Parca ne intorsesem in timp. De fapt, asa si era. Am traversat un mic pod de granit si am trecut pe langa un parau care curgea repede, insa nicaieri nu dadusem de proprietarul acestor amintiri, care ar fi trebuit sa fie cu siguranta prezent.

"“Poate sunt amintirile unui animal.”" isi da du cu parerea Semy in timp ce coboram o panta abrupta.

Razele oblice ale soarelui coborat la orizont colorau in aur apele paraului si faceau sa straluceasca pamantul rosu ce se intindea in fata noastra. Deasupra frunzisurilor unor stejari trecuti prin vreme, se vedeau doua turnuri lungi si inalte.

Am tresarit cand din spatele nostru, un tanar imbracat intr-un costum gri cu o pelerina neagra mergea grabit in aceasi directie cu noi. Avea niste sprancene dese iar in ochii lui caprui se observau hotarare, vitejie si forta. Uimita de frumusetea lui, am stat nemiscata in momentul in care acesta trecu pe langa mine si nu am putut sa nu observ cat de strans tinea bagheta in mana.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Gera George Rybak
Anul III


Mesaje : 175
Data de înscriere : 16/12/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mier Iul 03, 2013 12:17 am



        Toata scena mi se parea dintr-un alt univers. Costumul pe care tanarul il purta ii dadea un aer de persoana importanta. Ar fi putut foarte bine fi chiar Ministrul Magiei din perioada aceea. Ne aflam aproape de marginea unei paduri. M-am gandit imediat la Padurea Interzisa. M-am uitat imprejur. Nu, copacii erau prea putin inalti si lumina patrundea printre ramurile acestora. Clar nu putea sa fie Padurea ce se aseamana cu noaptea. Vrajitorul continua sa mearga prin padure si l-am urmat. Cu totii uitasem insa ca acestea erau doar amintiri si totusi..pastram o liniste mormantala. In timp ce avansam prin padure, spre iesire, ma uitam cu Dora se uita cu un aer curios, sau mai degraba admirativ catre barbatul din amintiri. M-am apropiat de ea.
" Stii cine e?" am intrebat eu, fiind un pic surprins sa-mi aud vocea la nivel normal si totusi vrajitorul din fata noastra sa continue sa mearga linistit.
" N-am nici cea mai mica idee...Defapt, nici nu stiu unde suntem..dar el e buuuuuun."
"Haha" am zis eu ironic.
Continuam sa mergem prin padure si tare aveam impresia ca in curand aceasta se termina. Da, nu aveam doar impresia, chiar asa era. Ajunsesem la marginea padurii, un loc aproape pustiu. In departare puteam zari un lac, a carui culoare intunecata nu rasfrangea deloc razele soarelui. Si mai era ceva, ceva in continua miscare. Ah! De as putea vedea mai bine! Era un fel de cladire in constructie? Sau pur si simplu lucruri in miscare? Era prea departe ca sa disting formele clar.

Vrajitorul, din cate se pare, astepta pe cineva. Un sunet slab, un praf auriu ramas in aer...si in urmatorul moment o femeie destul de plinuta se infatisa vrajitorului. Purta o rochie lunga, cu tenta aurie, cu maneci brodate. La brau, prinsa cu o sfoara subtire, se odihnea o cupa. 
" Buna dimineata, Helga" spuse barbatul, dupa ce o imbratisa calduros pe femeie.

Helga? Ia stai! Numele mi-era extrem de familiar! Helga..helga....femeie plinuta, galben...
" HELGA ASTROPUF?!" am strigat eu, uimit. Femeia isi indrepta privirea chiar spre mine. Venea din ce in ce mai aproape de mine...din ce in ce mai aproape...


 

_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veritons.ucoz.com/
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mier Iul 03, 2013 12:30 am



Ma uitam cand la Gera cand la ceilalti si nu imi venea sa cred. Fiecare ne miscam in jurul scenei, asemnea unor pradatori care sunt pe cale sa atace. Insa privirile noastre nu erau parsive, ci ochii aproape ca ne ieseau din orbite. Dupa aparitia femeii plinute si dupa ce Gera imi sparsese timpanu cu strigatu lui de uimire, m-am gandit daca nu cumva frumuselul imbracat la costum era fondatorul casei mele, Godric Gryffindor. Nici nu am avut timp sa ma mai gandesc la asta, ca Helga, femeia cu rochie lunga si aurie se indrepta inspre Gera. Pentru o secunda am crezut ca il putea vedea, insa m-am lamurit cand exact la un milimetru de baiat isi facuse aparitia o femeie inalta, cu par blond si buclat asezat frumos cu ajutorul unei bentite. Purta o rochie pana in pamant, jumatate rosie , jumatate albastra si cu cu un decolteu mic. Gera sari aproape trei metrii in sus cand si-a dat seama ca Rowena Ravenclaw statea langa el.

Andrew, Cassie si Semy stateau acum nemiscati urmarind atent gesturile noii persoane. Gera venii rapid langa mine susotind intr-una.

"“Helga, Rowena! Te pomenesti ca asta e Slytherin.” "
“"Nici gand. E Godric suta la suta.”" am spus aratandu-i lui Gera ca tocmai zarisem o mica stema ce sclipea in pieptul robei fluturate de vant.

“"Dora, Gera. Veniti aici!” "ne striga Cassie.

Toti cinci stateam acum si ascultam.

“"Rowena!" “ incepu Helga." “Slytherin unde este?"”
“"Intr-un varf de munte, preparand o potiune ca sa faca luna verde. Nu il intereseaza altceva.”"

Godric pufni. Trasaturile feteie lui cand zambea erau ametitoare. Am tras cu ochiul la Cassie si puteam sa jur ca si ea observase acelasi lucru.

“"Se pare ca niciodata nu va fi de acord cu asta." “ zise el.
“"Am incercat sa il conving dar am esuat." “ adauga Rowena.
“"Aveti rabdare, sunt sigura ca vom avea un rezultat pozitiv pana la urma"” spuse Helga uitandu-se rugator la cei doi. Fiind bunatatea in persoana, din cate stiam de la ore, se zice ca era o femeie corecta si isi dorea ca orice lucru sa fie rezolvat in pace.
”"Gen - pacea in lume!”" am mormait eu si ceilalti rasera usor.

Dupa ce Godric se plimba ganditor printre cele 2 femei, isi drese un pic vocea si spuse:

“Rowena “ spuse uitandu-se la ea. “..Helga” continua intorcand privirea spre cea din urma.”Nu imi pasa daca este de acord sau nu, ne trebuie un obiect care sa sorteze elevii.”

Dupa un moment de tacere, Rowena misca bagheta si un joben negru ca abanosul, elegant si intr-un final cam mare, se completa ca un puzzle in bratele ei fine. Eram socata mai mult de cum arata decat de aparitia lui. Foarte diferit de jobenul ponosit care m-a sortat acum un an.


Andrew dadu sa zica ceva dar in acelasi moment o ceata cazu peste ochii mei si de data asta simteam cum o forta ma tragea de cap, aproape tuguindu-mi-l; urcam. Dupa nici un minut, am ajuns intr-o camera ingusta plina cu rafturi obtinute neglijabil din lemn care adaposteau sticlute mici de toate culorile. Unele chiar scoteau mici firicele de abur. Un barbat statea aplecat peste o mica masa plina de pene de scris si cerceta 3 sticlute asezate strategic la cate un colt al mesei.

Barbatul din prima amintire, era acum imbracat ca un incuiat insa inspira aceeasi expresie de hotarare si nervozitate ca mai devreme. Tinea in mana ceva negru si impachetat.

“Acest joben a fost ideea Rowenei. Trebuie sa il vrajim pentru ca de acum incolo sa aibe menirea de a sorta elevii la Hogwarts, Scoala de Magie si Vrajitorii.” Vorbele lui au fost clare si raspicate. Interlocutorul, daca se putea numi asa, se facea ca nu il observase.

“"Salazar Slytherin!”"
“"Uite ce e Godric Gryffindor." “ zise ridicandu-si privirea catre Godric. Un fior rece imi trecu pe sira spinari cand i-am observant ochii. Desi rea, era o privire seducatoare si in acelasi timp malerfica. Aproape credeam ca ne vazuse pe toti cinci, care stateam in spatele lui Godric nemiscati sorbind fiecare cuvintel." “Nu veti sorta elevii. Toti trebuie sa aibe sange pur, deci toti vor fi la Casa Viperinilor.”"

“"Imi pare rau, dar vreau sa iti amintesc ca ai fost de acord ca Hogwarts sa aibe patru case."”
“"Godric, te retin? Dupa cum vezi, sunt in criza de timp. Potiunile fierb.”"
“"Nu ai pic de umanitate!”" Eram socata de tonul lui Godric. Andrew se foi un pic, iar Cassie il stranse usor de mana. Godric ii arunca jobenul. Mica palarie statea cuminte pe masa si imi era teama de reactia viperinului care se ridicase in picioare cu bagheta in mana.

“Joben, sa sortezi elevi de vei fi ales, la fiecare 100 de ani, alegerile le vei gresi”.


Aceeasi ceata imi dadu de stire ca amintirea luase sfarsit, iar noi ne-am trezit in camera cu vechituri langa pensiv.  




ROSSE HARRISON POST:


"Dezastruos, am spus, examinand pentru a treia oara orarul pe care il primisem inainte de masa. Astazi am patru cursuri... Ah, transfigurari!" am spus, apoi realizand ca Salem nu ma asculta. "E totul in regula?" am intrebat, luandu-l de mana.
"Anul asta nu o sa mai fie la fel fara Bianca..." a soptit, privind inca in gol.

B nu daduse niciun semn de viata toata vara. Nu raspunsese la niciunul dintre cele 76 de apeluri si nici la vreo scrisoare...
"Si mie imi e dor de ea... am raspuns, ingrijorata. "Uite, ne vedem mai tarziu, eu merg sus sa ma schimb si sa imi iau cartile. Ne vedem mai tarziu"
L-am imbratisat calduros, apoi lasandu-l singur in Sala Mare. Incercam sa evit orice faza prea sentimentala. Daca Biancai chiar ii pasa de noi, lua legatura... Cel mai curios e ca inca nu isi facuse aparitia la scoala,,,

Am soptit in vant parola inainte de a ajunge la usa de la Camera secreta. M-am asezat incet pe o canapea si mi-am recitit orarul.
Focul se stinsese, lasand la vedere peretele crapat. "Stai... crapat?! m-am gandit, apropiindu-ma. Semana mai mult cu o trapa. Am deschis-o incet. Parea destul de stramta, dar sigura.
Mi-am spus ca ma voi intoarce inainte de inceperea cursului. M-am ghemuit usor, apoi observand ca patrunsesem intr-un hol lung, parca fara capat, inzestrat cu torte de o parte si de cealalta, cu o singura usa in capat. Am strabatut repede camera, aproape in pas alergator. Intr-un sfarsit, am ajuns la usa din capat si am tras cu putere de clanta.
Am iesit intr-un hol care imi parea cunoscut. In fata mea era o usa mare din metal, strajuita de doi supraveghetori, care acum ma priveau fix, totusi fara sa scoata un cuvant. Vrand sa dispar cat mai repede de sub ochii lor, am "dat coltul" si am incercat sa intru pe prima usa care mi-a iesit in cale. Incuiata.
"Alohomora", am soptit, astfel incat sa nu fiu auzita. Am impins cu putere usa, avand impresia ca ceva ii sta in cale. Erau niste rafturi de carti, in genul celor din laboratorul de potiuni. Mi-a luat ceva pana am doborat un dulap, care, la randul lui le-a doborat pe celelalte. Eram intr-o camera mica, cu o masa rotunda in mijloc, intesata de tot felul de hartii. Am ridicat-o pe cea de pe jos. Parea sa contina un fel de instructiuni pentru deschiderea unei trape. Am privit in jur. Pe peretele care fusese acoperit de dulapuri, cel mai probabil, era o pata mare, galbuie, exact ca cea din desenul cu instructiunile.

Mi-am privit ceasul. Era deja 10:20, iar cursul incepea la 11:00. Mi-am asumat riscul de a intarzia la Transfigurari si am facut intocmai cum scria pe foaia cu instructiuni. Camera se cutremura si in fata mea se deschise un fel de tunel in bezna. Am incuiat usa cu o vraja veche, pe care o vazusem la profesorul de ACMN, nu foarte populara si apoi am patruns in tunel Deodata, un zumzet asurzitor inunda tunelul. Nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca un roi imens de albine se indrepta spre mine, ca si cum ar fi gata sa ma anihileze. Am scos bagheta si am strigat prima vraja care mi-a venit in minte: "Aguamenti!!!". Un jet de apa iesi imediat din varful baghetei si ineca albinele care cazura pe jos, cu aripile ude. Am calcat cu grija printre ele, continuandu-mi drumul prin tunel cu bagheta ridicata, gata sa actionez oricand.

La capatul tunelului se vedea o raza de lumina. In scurt timp am ajuns intr-o camera luminata de torte, plina de tot felul de lucruri ciudate. Am facut ochii roata, analizand bine situatia. "Nu trebuia sa vin singura aici" mi-am spus. M-am asezat pe jos, examinand ceva ce parea a fi o jumatate de masca de carnaval, cand pamantul vibra usor. Andrew si Cassie aparura, o data cu Gera, Dora si o boboaca pe care nu o cunosteam. M-am ridicat rapid. Nu le parura prea bine sa ma vada.
"Eeu.." am murmurat, asteptandu-ma ca Andrew sa inceapa cu ironia.


Ultima editare efectuata de catre Dora Klein in Mier Iul 03, 2013 12:41 am, editata de 3 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Gera George Rybak
Anul III


Mesaje : 175
Data de înscriere : 16/12/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mier Iul 03, 2013 12:32 am

....Si ne-am trezit din nou in camera plina cu vechituri in care se afla si Pensivul. Dar, spre deosebire de data trecuta, atunci cand am intrat in amintirile acestea, in camera se mai afla o persoana. Cu totii am fost intrigati de prezenta ei aici, mai ales ca tunelul se presupunea a fi unul greu de gasit.
"Eeu.." incepu fata din fata noastra o fata satena, inalta, slabuta, cu parul putin ondulat si care purta o pelerina violeta. Arata ca si cum nimerise la timpul si locul nepotrivit.
" Tu esti Rose,nu? Harrison? " am spus eu, amintindu-mi ca am dat peste ea odata in Biblioteca scolii.
" Da. Ma stii de la Biblioteca..." spuse fata, incercand sa se eschiveze. Era clar ca intrase intr-o situatie jenanta.
" Ce cauti aici ? " intreba pur si simplu Semy. Ea nu era genul caruia sa-i ascunzi un secret sau sa planuiesti ceva in care ea sa nu fie implicat.
" Pai..am intrat printr-o trapa din Camera de Zi a Cercetasilor si..si..am ajuns aici"
" Printr-o trapa din camera voastra, zici?" spuse Semy, arborand o fata ce nu ducea la nimic bun." Si..crezi ca ne-am putea intoarce prin acelasi loc?"
" Semy, ce rost are sa mergem in camera lor secreta?" am pufnit eu.
" Adica..e rosu si la inaltime.." glumi Andrew. " Dar merita efortul, pustoaico?"
Rose se uita confuza la toti. Nu intelegea unde batem si incepuse sa se panicheze. Incerca de cateva ori sa.si intoarca privirea inapoi, pentru a gasi drumul de intoarcere, dar de fiecare data fu oprita de catre Semy.
" Deci, daca tot ai ajuns aici, fara acordul nostru..." spuse Semy.
" Acord?! Imi trebuie acordul cuiva sa explorez castelul?" se revolta Rose.
" Uite ca acum..Da. " spuse Cassie, care pana atunci ascultase toata discutia. " Nu intelegeti? Avem nevoie sa exploram si camera lor secreta. Poate exista ceva..acel ceva care ar repara jobenul. Exista sau nu, macar stim ca am incercat. " spuse fata, iar Semy mima un 'multumesc' printre buze. Andrew paru ca aproba aceasta 'expeditie', iar eu m-am dat batut.
" Fie, mergem in Camera Secreta a Cercetasilor."
" Acum, te rog..Rose, nu? Du-ne in Camera Secreta a Cercetasilor. Daca incerci sa ne pacalesti te blocam aici." o ameninta Semy si Rose nu spuse nimic. O lua inainte si cei 4 prieteni ai mei o luara in fata mea. Am sigilat tunelul in urma mea. Nu vroiam ca toata scoala sa afle secrete de asa natura, mai ales in perioada asta tulbure a jobenului.

Mersera inapoi prin tunelul ingust, pana ce am ajuns intr-un hol lung si intesat de torte. Dupa, ne-am oprit brusc, iar Rose a ridicat un deget tremurand in sus. La cativa centimetri deasupra capetelor noastre se zarea o crapatura in forma de fulger. Nu era foarte groasa, dar un elev putea trece prin ea, daca se straduia.
" Am putea sa ne cataram..dar nu stiu cum am putea sa ajungem tocmai acolo. Peretii sunt alunecosi." am spus eu. Chiar ma gandeam sa ne intoarcem cand se auzi un trosnit si crapatura se mari.
"Diffindo" soptise Dora mai devreme, si m-am intors catre ea, revoltat.
" Ce faci, distrugi zidurile? Vrem sa ajungem in Camera Secreta, dar nici chiar asa"
" Il reparam dupa" spuse Dora, dar fara sa-mi dea prea mare atentie " Acum putem incerca sa ne tinem de marginile crapaturii. Ma duc eu prima" spuse fata si se sprijini de zid, puse mana pe marginea crapaturi si in cateva secunde era deja sus. Trecura cateva minute si toata lumea era in Camera Secreta a Cercetasilor.
' Reparo'' sopti Dora catre crapatura. ' Acum esti multumit, Gera?" spuse fata si ma inghionti, razand.

Camera de Zi a Cercetasilor era un loc calduros, cu un semineu generos, langa care erau intesate canapele si fotololii de o culoare rozalie-rosiatica. Pe langa aceste fotolii, mai existau si masute, pe care probabil isi faceau elevii temele ziua(sau noaptea). Din fericire pentru noi, nu era nimeni in Camera de Zi la acea ora, caci toti aveau cursuri in timpul acela. Ajunsa in siguranta, Rose prinse curaj si ne puse intrebarea : " Despre ce vorbeati mai devreme in legatura cu jobenul? Daca va referiti la resortarea de la inceputul anului.."
" Da, exact, la ea ne refeream. Dar nu cred ca te priveste. " spuse Semy.
Era clar ca Rose si Semy nu vor fi prietene prea curand, caci isi aruncau priviri fulgeratoare in fiecare moment.
" Incepem sa cautam ?" am intrebat si eu m-am apropiat de un dulapior, deasupra caruia se afla un portret ce infatisa un Cautator de la Vajthat. Niciunul dintre noi, inafara de Rose, nu era la Casa Cercetasilor, asa ca orice elev ar fi venit in momentul acela ne-ar fi sabotat planul. Incercam sa gasesc un sertar secret, un buton ascuns in micul dulapior, dar nu era de gasit. Cassie si Andrew incercau sa gaseasca ceva concludent in rafturile cu carti din partea opusa a camerei. Dora incerca sa gaseasca ceva pe suprafata podelei, un buton, sau o trapa. Semy, ei bine, ea a vea grija ca mica noastra ostatica, Rose, sa nu fuga si sa ne parasca. Dupa ce am terminat de cautat in toate dulapioarele, mi-am zis ca nimic nu e ascuns in Camera de Zi. Totusi, cine sa ascunda ceva aici? Si mai ales..legat de fondatori? Dar apoi mi-am amintit de sutele de lucruri de valoare din Camera de Zi a Viperinilor, care, pana de curand o stiam destul de bine. Razgandirea Jobenului imi adusese si cateva avantaje: stiam mai multe Camere secrete decat ar fi fost normal.
"Ati gasit ceva?" am intrebat eu, dupa inca jumatate de ora de cautari.
" Nimic aici " spuse Dora, ridicandu-se de pe podea.
" Nici aici" spusera in cor Andrew si Cassie.
" Da, nici eu nu am gasit ceva." am spus eu ,dezamagit.
" Dupa portrete v-ati uitat? " propuse Rose.
Ne-am intors toti catre ea, uimiti. Cum a putut sa ne scape asta?
Si am inceput cautarea...

Dupa alte cateva minute de cautare, tot nu gasira ceva care sa-i ajute. Rose insa nu mai putea sta locului, gata-gata de pe fotoliul pe care era asezata, in fata lui Semy, sa caute si ea. Desi Rose avea un fel de teama fata de Semy, curiozitatea ei intrecea teama.
" Stai aici" spuse Semy, intuindu-i miscarile.
" Dar, vreau sa ajut si eu. Ce cautati? "
" Ti-am mai zis ca nu e treaba ta! Ce nu intelegi? Nu vreau sa afle toata scoala dupa aia ce planuim noi!"
" Dar...nu spun la nimeni. " spuse, pe un ton ciudat, Rose.
" Crezi ca ma pot increde in cuvintele tale? Am auzit vorbindu-se la noi in Casa despre o anume Harrison. Prietena tuturor in fata, activitatea preferata : injunghierea pe la spate. " spuse Semy, nervoasa.
" Cred ca ma confuzi..." spuse Rose speriata. " Mai bine m-ai lasa sa va ajut. Doar sunt de la Cercetasi. Ce ai de pierdut?"
" Mandria. " am spus eu, neputandu-ma abtine. Semy se intoarse catre mine, apoi spre Rose.
" Exact. Mandria. Crezi ca poti umili un Viperin? " spuse Semy.
" Suntem pe teritoriul meu" spuse Rose, dar fraza suna asa de penibil incat nici ea nu credea ce spune.
" Teritoriul tau? Pfff.Poate vrei sa ramai fara par..pe teritoriul tau." spuse Semy, enervandu-se si mai tare.
Si incepura se ciondaneasca in asa fel incat uitasera si ca sunt vrajitoare, si ca pot face vraji. Pana la urma, fetele sunt fete, incuiate sau vrajitoare.

'" Incetati sa va mai batati" spuse Andrew." Cred ca am gasit ceva..."

_________________
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veritons.ucoz.com/
Dora Klein
Anul III


Mesaje : 128
Data de înscriere : 08/06/2011
Vârsta : 25

MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   Mier Iul 03, 2013 12:34 am


Mi-am intors capul spre Andrw curioasa. Statea aplecat peste daramaturile ce ramasesera in urma spargerii peretului prin care am intrat. Desi vraja mea a reparat zidul, se parea ca lasasem ceva mizerie in urma noastra. Din unghiul in care eram, ii puteam observa miscarile rapide ale mainii lui Andrew. Cu grija a ascuns in buzunarul robei un fel de piatra. Imediat dupa a aceea, a spus prefacut:

‘"Nu, m-am inselat. Nu este nimic nici aici.”"

Toti au oftat, asa ca, i-am imitat si eu. Probabil il voi intreba dupa…dupa ce scapam de Rose. Era clar pentru mine ca ea nu avea ce cauta in acest plan, ca nu trebuia nici macar sa stie de pasajul secret. Cum mama naibii a trecut de capcanele mele din camera de la etajul 7? Vrajisem camera mult mai bine decat un roi de albine stupid. Era ceva putred aici.

‘"Cred ca e timpul sa plecam de aici.’" a spus Cassie privindu-l cu subinteles pe Andrew. Cu siguranta ea deja stia ce gasise Andrew, astia doi au fel de a comunica cum n-am mai vazut. Poate ca asa se va intampla si cu mine si Gera pe viitor, poate.

Andrew a afirmat scurt si toti ne-am strans in mijlocului Camerei de Zi a cercetasilor. Era periculos, aproape dupa-amiaza, si noi ne falfaiam prin camere secrete ce ne sunt interzise.

‘"Si, cum iesim de aici fara sa fim vazuti?’" intreba Gera privindu-ne pe toti.
‘"Pai.. ne punem robe de cercetasi si iesim ca niste elevi normali.’" isi dadu cu parerea Semy.

Andrew si Cassie erau uimiti de propunerea fetei mai mici. Si cred ca si stiu de ce: cum sa imbrace ei robele rivalilor lor de temut, cercetasii?
‘"Am eu alta idee. Oricum, nu am de unde sa scot 5 pelerine.’" comenta Rose, care inca era prizoniera lui Semy. "‘Stati aici.’"

Era ciudat sa primim ordine de la ea. Cel putin, eu nu ma simteam in largul meu. Fata se duse spre tabloul Doamnei Grase si scoase capul pe hol.

"‘Haideti, nu e nimeni. Puteti pleca acum.’"
"‘Ce mai idee!’" exclama plictisita Cassie. Insa aceasta il lua de mana pe Andrew si iesisera rapid. Erau buni la asta, iar o simpla iesire dintr-o alta camera secreta decat a lor, nu era ceva dificil.

Mi-am intors capul spre Gera care acum ma privea. Poate ca ma rugam sa faca acelasi gest ca si Cassie cu Andrew, si chiar il facu. Inainte o lua pe verisoara lui de mana si o strecura afara; Semy era greu de convins sa iasa, nu vroia sa o scape din ochi pe Rose, dar ce putea face? Apoi, imi apuca mana si iesiram amandoi din camera. Inainte de a pasi afara din tablou, Gera facu un gest frumos, insa in situatia de fata nu-mi convenea." ‘Multumim Rose.’ "

Paseam in urma lui Semy fara sa ma gandesc la prea multe. Amintirea din pensiv m-a pus pe ganduri; pana la urma, pe mine ma sortase in aceeasi casa de doua ori: Ochi de soim. Oare era bine? Uneori ma simteam ca o vipera cand criticam si catalogam oamenii imediat dupa cum aveam chef, alteori eram prea buna ca o astropufa, poate chiar curajoasa ca o cercetasa, insa sunt cinstita, inteligenta si ciudata ca o soaima. Pufneam si radeam privindu-mi in continuare tenesii, de gandurile mele.

Ridicandu-mi privirea in sfarsit, la baza scarilor din holul ce dadea in Sala Mare, Andrew si Cassie ne asteptau. Inainte ca Andrew sa inceapa sa vorbeasca, l-am intrerupt.

‘"Sunt singura care crede ca Rose stie prea multe? Sunt singura care crede ca locul lor nu e la casa la care sunt?’ incercam eu sa soptesc, insa ultima intrebare a fost ca un strigat. ‘Si ce Dumnezeu e piatra aia Andrew?’" Poate ma luase valul, dar dorinta mea de a descoperi era prea mare. Ca o bagacioasa.
"‘Mhm, uimitor Klein.’ numai cine ma cunoaste foarte bine si-ar fi putut da seama de scena mea."
‘"Poti te rog, sa nu tipi.’" ma privi Cassie aratandu-mi un grup de elevi care se intorsesera spre noi.
Semy si Gera aveau ochii cat cepele, curiosi de ceea ce dezvaluisem.
‘"O sa va arat, dar nu aici."’ spuse Andrew si ne dadura intalnire la biblioteca peste o ora.

***


Dupa ce am mancat bine in Sala Mare cu Gera si Semy, am pornit spre biblioteca. Elevii se uitau uneori ciudat la noi, poate pentru ca 2 soimi care umblau cu un viperin nu era ceva prea des intalnit. Colegii mei se obisnuisera cu asa zisa atractie dintre mine si Gera, fost viperin, dar nu cred ca o agreau pe Semy. Ea avea un fel aparte si imi placea tare mult de ea. Cu siguranta, era speciala.

In biblioteca, la o masa retrasa ne asteptau cei doi. Doua carti asezate strategic ascundeau mica bucata de piatra.

‘"In primul rand, Dora, nu esti singura care este de parere ca Rose nu trebuia sa afle despre asta.’" spuse Andrew.
"‘Dar cred ca locul tau este bine ales, ochi de soim este singura casa care nu-mi displace.’ "continua Cassie, amintindu-mi ca am pus acea intrebare care era, de fapt, mai mult pentru sinea mea.
‘"Iar piatra, este o bucata de harta. Da, cu singuranta a fost intemeiata de fiecare fondator in parte, deoarece in acest colt este stema cercetasilor.’" zise Andrew, dandu-ne piatra la fiecare.
‘"Cu siguranta, exista cate o piatra de acest fel in fiecare camera secreta!’ "spuse Gera, iar Cassie il afirma imediat.
‘"Tot ce trebuie sa facem in continuare este sa le gasim pe celelalte pentru a avea harta intreaga."’ spuse Andrew hotarat.
‘Cu siguranta asta vom face.’ zise Semy.

Am urmarit in liniste toata conversatia. Capul imi vajaia, acum doua lucruri, punandu-se cap la cap.

‘"Inseamna ca nu este o coincidenta ca doua intrari secrete din camera cercetasilor si camera ochilor de soim, prin care am intrat fiecare, eu si Rose, duc spre acea camera de la etajul 7. Pun pariu ca bucata de harta din casa mea, este langa semineu, pe unde am intrat".’ am spus totul dintr-un foc, bucurandu-ma ca ceilalti ma ascultau atat de atent.
"‘Deci, trebuie sa gasim mai intai intrarile.’" spuse Gera analizand piatra din mana lui.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Jobenul se razgandeste   

Sus In jos
 
Jobenul se razgandeste
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Dumbledore's Army :: Hogwarts :: Sala Mare-
Mergi direct la: