AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiti | 
 

 Broken silence

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Cassie Duvall
Headmistress


Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Broken silence   Joi Iun 23, 2011 11:46 pm

Anul VI
mai 2006

    Dintre toate zilele oribile din viata mea, pe o scara de la unu la zece, acesteia i.as da un minus sapte. Si nu ca as avea eu standarde prea ridicate. Se pare ca agitatia din Hogwarts, cauzata de nu stiu ce creatura ciudata, evadata din biroul profesoarei Annabelle Pinnix, se va prelungi la nesfarsit. In mod normal, nu bag in seama cele ce se petrec in jurul meu, insa acum pare atat de diferit.. Tumultul elevilor mai mici ma scoate din sarite; devin din ce in ce mai irascibila, poate chiar ignoranta. Nu.mi amintesc ca in ultimele zile sa fi vorbit cu cineva. M.am izolat complet de ceilalti, intr.o lume imaginara; am devenit asemeni unei pasari speriate, gata sa.si zbata aripile la orice incercare din partea altcuiva de a o atinge.

    Bun, la cum ma simt acum, as zice ca ultima saptamana a fost cea mai groaznica, si nu doar ziua de azi.. Insa e adevarat. “Azi”, difera de “ieri”, de “alaltaieri” - si as putea continua.. Azi, toate au mers prost.

    Nici nu m.am trezit bine, ca Marble batea deja cu ciocul mic in geam (Da, e bufnita mea). Mi.a adus o scrisoare de la mama. Bineinteles, nu citesc niciodata de la cap la coada o scrisoare de la ea: sunt al naibii de kilometrice. Insa, un singur lucru mi.a sarit in ochi, inainte de a observa orice alt cuvant: “Matusa Anne vine sa te viziteze la castel saptamana asta. Mi te si inchipui sarind intr.un picior la aflarea vestii, iubito.” Da, ai observat bine, mama isi inchipuie multe lucruri fictive. As putea spune ca ma aseman ei: imi construiec propia lume, in care incalc legile Creatiei, in care nu tin cont de ce este real. Singura diferenta e ca eu nu amestec pe nimeni altcineva in universul meu. E al meu, si al meu ramane. Mama in schimb, o face mereu, intr.un mod nu foarte placut.

    Cu un efort urias, m.am dat jos din pat, sperand ca cel putin restul zilei sa fie.. acceptabil. Dar, bineineles, nu a fost deloc asa. La micul dejun am reusit sa par ridicola in fata intregii scoli, certandu.ma c.o portocala. Ora de Previziuni despre Viitor s.a dovedit a fi si ea extrem de neplacuta: “Simt cum emani energie negativa. Nu am nevoie de asa ceva la ora mea. Nu ma pot concentra.Te rog sa parasesti sala de clasa”. Ei bine, cel putin simt ca i.am lasat in camera destul de multa energie negativa in momentul in care am trantit usa; destula incat sa nu se poate concentra pentru restul zilei. Pentru ca nici eu nu m.am simtit prea bine in orele ce urmasera..

    Aveam nevoie doar de putina liniste. In momentul in care noaptea si.a lasat lin mantia cu stele peste castel, am hotarat sa ma plimb putin prin gradina. Privind luna, aschia semicirculara de pe cer, reuseam sa ma calmez automat. De mult timp imi descoperisem aceasta slabiciune pentru luna, pentru stele. Insa linistea noptii a fost risipita de pasii grabiti ai unei persoane.

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew


Ultima editare efectuata de catre Cassie Duvall in Joi Mai 05, 2016 2:37 pm, editata de 2 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Andrew Breno
Wizard


Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Broken silence   Vin Iun 24, 2011 12:27 am

Cat de ridicola putuse sa fie saptamana asta pana acum. Creatura aia evadata, piticii care cautau mereu sa se tina dupa cei din anii 6 si 7, si pe deasupra, nu vorbisem deloc cu Patty. Si da, era abia marti. Dupa o zi enervanta, in care nu reusisem sa vorbesc deloc cu Patty (din nou) din cauza ca avea orele de Aritmantie si Previziuni despre Viitor, m-am dus in Camera de Zi, sperand ca o sa o gasesc acolo si o sa pot schimba doua vorbe cu ea. N-am avut insa noroc. Kristin imi spusese totusi ca o vazuse pe hol, cu un grup de elevi din anul II care "intamplator" mergea in aceeasi directie cu ea. "Doamne, ce i-as blestema pe astia" mi-am spus.

Asadar, am decis ca mai am un singur loc de vizitat: gradina. Stiam cat de mult adora cerul noptii, sa priveasca si sa isi inchipuie ca e si ea acolo, printre stele, pe bolta. Am pornit devreme, incat nu am gasit-o, nici macar nu se intunecase. Asa ca am asteptat cuminte cateva ore....

Un fasait m-a trezit. Adormisem si cred ca era deja 1 noaptea, deci o ratasem pe Patty. Inca o zi in care nu reuseam sa vorbesc cu ea. Insa mi-am revenit repede. Chiar daca acela fusese primul gand care mi-a trecut prin minte, ce era cu fasaitul? Oare creatura lui Pinnix era de vina pentru asta? Orice ar fi fost, trebuia sa fiu atent. Profesoara nu a vrut sa spuna ce fel de creatura era, dar aveam banuiala ca directoarea stia despre ce e vorba. M-am ridicat in capul oaselor, si m-am uitat peste ierburile inalte. Langa sera se misca o umbra gigantica, ce aducea mult cu un paianjen urias. Dar Acromantulele disparusera sau fusesera exterminate toate dupa razboiul dintre Harry si Voldemort. Era oare posibil sa mai existe una? Si sa o fi detinut profesoara Pinnix? Poate, insa nu cred. Parea mult prea mare pentru o Acromantula. Ma uitam atent la ea, insa umbra se misca atat de rapid deodata, incat nu am mai putut vedea nimic.

Nici nu mi-a mai trebuit sa vad ceva. Am plecat instantaneu, umbra aceea era ingrozitoare, si imi aparuse teama ca se va apropia din nou de mine. Dupa cateva secunde, am auzit o respiratie usoara aproape de mine. Teama pusese din nou stapanire pe fiinta mea, insa cand m-am uitat, am vazut-o doar pe Patty. "Slava Domnului!" am gandit, si am rasuflat usurat.

-Ce cauti aici? spuse Patty.
Parea totusi fericita sa ma vada, insa eu eram prea tensionat.
-Aaa, te cautam. Acum ca te-am gasit, ce ar fi sa mergem in castel sa putem vorbi in liniste?
-In liniste, ce...despre ce vorbesti, Andrew?
-Asculta, ceva sigur nu e de bine....am vazut o umbra langa Sere...cred ca era creatura evadata, e uriasa....trebuie sa plecam de aici.
In secunda urmatoare sangele imi ingheta insa in vene. Un fasait se auzi la doar cativa metri de noi, si cand am ridicat capul am vazut din nou umbra.......


OOC: Toti cei care scriu in continuare, va rog sa nu descrieti creatura si sa va referiti la ea doar ca "umbra" Laughing Multumesc anticipat. Oh, and by the way, e fâşâit, nu fâsâit. Smile
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Drake Nevermore
Anul VI


Mesaje : 810
Data de înscriere : 04/11/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Broken silence   Vin Iun 24, 2011 7:35 am

Tocmai ieseam din sala unde repetam pentru Turneul Duelurilor cand am dat iarasi de 5-6 pitici care ma urmareau pe coridorul de la etajul VI.
-"Puteti sa nu ma mai urmariti!?"am strigat eu catre ei enervat deja de comportamentul lor."Nu fac nimic interzis."
Dar defapt faceam...Aveam de gand sa fiu eu primul care prindea creatura si,desigur,nu puteam face asta cu piticii astia pe urmele mele.
Piticii ramasesera undeva in spatele meu dar dupa ce m-am indepartat de ei au inceput din nou sa ma urmareasca.Am negat din cap si am oftat gandindu-ma ca voi gasi eu o solutie.
La etajul VI nu era nimic.La fel si la etajele V,IV,III si II.Astfel am ajuns la etajul I.Acolo se auzea un sunet surd asemenea ca un fasait care venea dinspre scarile ce duceau in Sala de Intrare.Probabil cineva cobora pe acolo.
Dar apoi mi-am amintit.Nimeni nu avea voie sa ramana afara dupa Ora Stingerii.
Asta insemna ca creatura ajunsese deja in Sala de Intrare.Am fugit pe scari sperand sa o mai pot prinde.Fasaitul nu se mai auzea si umbra nu se mai vedea nicaieri insa usa de intrare a castelului era deschisa ceea ce era foarte ciudat...M-am apropriat de usa usor,cu pasi marunti,stiind ca mai am inca piticii pe urmele mele si nevrand sa-i pun in pericol, si am deschis usa.
Astfel am ajuns in curtea castelului.Am inceput sa fug buimac oriunde vedeam cu ochii auzind incontinuu in spatele meu pasii piticilor si soaptele speriate ale acestora.
Am ajuns in fata portii ce ducea in gradina.Aceasta era deschisa ceea ce m-a speriat si mai tare.Mi-era frica sa fiu inchis intre patru pereti(sau garduri) cu acea creatura desi nu stiam inca ce e.
Am privit in gradina dar defapt i-am vazut pe Andrew si pe Patty vorbind in soapta.Asta insemna ca erau in pericol desi poate nu stiau.Vream sa ma duc sa le spun,sau macar sa le strig,dar atunci se auzi din nou un fasait undeva in intuneric.Nu vedeam ce e dar fasaitul se auzea tot mai tare si parea ca se aproprie de Andrew si Patty.Trebuia sa fac ceva si repede...Am luat o piatra de pe jos si am aruncat-o in intuneric stiind ca am nimerit ceva sau pe cineva.Sperand ca nu am nimerit pe nimeni dintre cei doi am stat si am asteptat dar auzeam acel fasait indreptandu-se spre poarta adica spre mine...Am luat-o la fuga uitand de piticii curiosi care priveau si ei in gradina si apoi incepusera sa fuga si ei dupa mine.Ceva ne urmarea si fasaitul parea sa vina de la ea,de la creatura....
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Kristin Day
Anul V


Mesaje : 491
Data de înscriere : 25/04/2010
Vârsta : 20

MesajSubiect: Re: Broken silence   Sam Iun 25, 2011 1:20 am

"Auuu. La naiba Drake, sunt euuu. De ce aruuunci?!"
a fost prima reactie in momentul in care am fost lovita in cap.
"Ah, la naiba, de ce nu stati sa vedeti ce e cu asa zisa creatura pe care o banuiti ca va strica seara?!"
mi-am zis in timp ce ma ridicam de jos. Continuam sa merg spre ei. Dar pelerina mea ma dadea de gol. Poate trebuia sa fi renuntat la ea. Dar mi-am dat seama prea tarziu de asta, evident. Ca de obicei. Iar de strigat, nu puteam sa strig. Era trecut de Ora Stingerii, si nu puteam. Iar Cassie....Cassie ma evitase toata saptamana. Ce era cu ea? Nu stiam, dar nu ma puteam concentra la asta. Trebuia sa fac cumva sa le atrag atentia asupra identitatii mele. Dar cum?
"Drake! Cass! Andrew! Sunt eu, Kristin, chillax."
am inceput eu sa strig in soapta. Dar nu pareau sa ma auda. Nici unul din ei.
"Drake!"
am strigat ceva mai tare, sperand sa ma auda. S-a intors si a privit in directia mea.
"Kris? Tu esti?"
m-a intrebat usor.
"La naiba! In sfarsit! Da, eu sunt! De cand va urmaresc..."
m-am rastit in soapta la el.
"De unde stiu ca nu esti creatura aia ciudata?"
m-a intrebat dandu-se un pas in spate inapoi si pregatindu-si bagheta. Mi-am dat ochii peste cap si am zambit in intuneric. Acelasi Drake de care ma indragostisem. Dar inainte sa poata clipi, m-am repezit la el si l-am sarutat. Si-a dar seama instantaneu ca eu sunt, si m-a strans in brate.
"Hai sa mergem la Cassie si Andrew"
a sugerat el, dupa ce s-a convins ca eu sunt eu. Nu-mi convenea, dar n-aveam ce face. Trebuia sa aflu ce era cu Cass.
"Hai..."
am zis eu si m-am desprins din imbratisarea sa. Dar cand ne-am apropiat, i-am vazut pe cei doi prieteni cu baghetele scoase si ochii atintiti spre noi.
"Hei, noi suntem. Nu suntem creatura, stati calmi."
am spus eu usor, cand i-am vazut. Ei s-au convins mai repede. Creatura nu poate fi doua persoane o data, si ei o stiau.
"Ce faceti voi aici?"
ne-a intrebat Andrew.
"Am putea sa va intrebam acelasi lucru, stiti?"
am raspuns eu pe un ton intepat.
"Bine, ma dau batut."
a rostit Andrew dupa ce s-a gandit putin. M-am dus usor spre Cassie.
"Toata saptamana m-ai evitat. Ce e cu tine? Nu esti in apele tale. Spune-mi."
i-am soptit usurel.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://mythemuse.blogspot.com
Drake Nevermore
Anul VI


Mesaje : 810
Data de înscriere : 04/11/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Broken silence   Sam Iun 25, 2011 8:19 am

Continuam sa fug de creatura ce ma urmarea...
-"Fugiti in castel!"le-am strigat piticilor.
Piticii fugisera si acum eram pregatit sa ma infrunt cu creatura asa ca m-am oprit si am privit in spate.
-"Drake!"striga creatura cu vocea lui Kristin.
Frica puse iar stapanire pe mine...Poate creatura o rapise pe Kristin si poate-i facuse ceva si acum se prefacea ca este Kristin.
"O fi un fel de creatura cameleon..."gandeam eu.
Dupa cateva secunde de gandire am spus:
-"Kris? Tu esti?"
-"La naiba! In sfarsit! Da, eu sunt! De cand va urmaresc..."zise creatura.
Desi arata ca Kristin trebuia sa fiu prevenitor.
-"De unde stiu ca nu esti creatura aia ciudata?"
Fara a primii raspuns m-am trezit intr-o imbratisare stransa in timp ce ma sarutam cu Kristin.
"Da,asta e Kristin..."gandeam eu.
Am mers la Cassie si Andrew care stateau in continuare prevenitori si atenti.
Kristin incepu o discutie cu Cassie despre care nu prea ma interesa.Acum ma interesa unde e creatura.
-"Ai vazut si tu ca este o creatura?"l-am intrebat eu pe Andrew.
-"Da,era o umbra si se auzea un fasait"raspunse Andrew.
-"Am auzit si eu fasaitul in castel...Dar nu era ca fasaitul facut de roba lui Kristin.Am urmat umbra si am ajuns la gradina."am zis eu.
Chiar atunci se auzi un tipat strident care-ti ingheta sangele in vine.Venea de la intrarea in castel.
Am fugit pe poarta din gradina cat de tare am putut.Am ajuns la castel si am vazut o imagine terifianta...Un elev din anul I care ma urmarise era intins pe jos cu roba plina de sange in dreptul pieptului.In jurul lui erau adunati ceilalti pitici.
-"Cine a facut asta?"am intrebat eu.
Elevii din anul I nu puteau zice nimic,poate din cauza ca erau albi la fata de spaima.
Un elev arata spre un tufis mare de unde ne priveau doi ochi mari luminati puternic ca niste lanterne.
Ochii aceia iti dadeau o stare de spaima de fiecare data cand priveai in ei.
-"Nu priviti in ochi!"zise Patty."Poate este un vasilic sau poate este o creatura ce te poate hipnotiza"
Probabil ca eram hipnotizat pentru ca nu mai puteam sa imi iau privirea de la ochii aceia si ma tot apropriam de tufis.
Vream sa ma opresc dar nu puteam si vream sa ajung la acel tufis.....
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress


Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Broken silence   Mier Iun 29, 2011 1:49 pm

    Drake isi atintise privirea catre tufisul din care venea un zgomot infundat.
    Intoarcete! Nu te duce acolo!” striga Kristin in timp ce se pregatea sa fuga dupa el. Andrew a prins.o insa repede si i.a spus:
    L.a vrajit. Daca tot pateste ceva, macar sa o pateasca doar el, nu si tu. Sunt sigur ca daca ar fi nevoit sa aleaga, ar fi de parere cu mine. Mai bine el decat tu.” Apoi a completat, in asa fel incat Kristin sa nu il auda : “Nu ca ar fi mare pierdere.
    In timp ce Kristin se lupta sa scape din stransoarea lui Andrew, am scos bagheta si am indreptat.o catre Drake:
    Confundus!
    Da, functionase. Acum era confuz, nemaidorindu.si sa se indrepte catre creatura. “Nu am crezut ca va functiona, insa e bine sa incerci mereu toate variantele”, mi.am spus zambind.
    Oh, multumesc Cass”, mi.a spus Kristin imbratisandu.ma. Intrerupta din propriile ganduri, am spus putin incurcata:
    Da.. Sigur. Cu placere.
    Stii, tot trebuie sa vorbim!
    M.am uitat incurcata la ea. Speram sa uite. M.am intors dezamgita catre baieti:
    Du.l tu undeva. Eu trebuie sa vorbesc cu Kristin
    Andrew nu mi.a raspuns, insa a dat din cap in semn de aprobare.

    Sala mica si intunecata parea perfecta pentru marturisirea pe care urma sa o fac.
    Ei bine?” ma intreaba Kristin.
    De fapt, nici nu e mare lucru. Pur si simplu va veni o matusa in vizita.. Nu o prea suport si.. nu am chef sa o vad”, i.am spus.
    Atat?” intreba suspicioasa.
    Ar mai fi ceva.. neinsemnat..
    Ma privea cu repros. Era clar: trebuia sa.i spun. Nu aveam scapare.
    Era cat pe ce sa ma omoare acum cateva veri. Un simplu accident.
    Un simplu accident?” a strigat aceasta ingrijorata.
    Sigur. Vroia sa omoare un gandac.. Si blestemul a trecut la cativa milimetri de capul meu..
    Unde naiba era gandacul ala? Suspendat in aer langa capul tau? In capul tau? Cum a ajuns blestemul atat de aproape de tine?
    Nu stiu exact.. Gandacul era in capatul celalalt al camerei. Nu stiu exact cum s.a intamplat. Nu am fost atenta.. S.a petrecut totul mult prea rapid.
    Si ii gasesti scuze? E mai clar ca lacrima!Daca o urasti, nu ar trebui sa.i gasesti scuze.
    Poate avea dreptate.. Dar nu eram eu in stare sa o invinovatesc pentru asta..

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew


Ultima editare efectuata de catre Cassie Duvall in Joi Mai 05, 2016 2:39 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Drake Nevermore
Anul VI


Mesaje : 810
Data de înscriere : 04/11/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Broken silence   Lun Ian 18, 2016 12:50 pm


    - “Ți-ai revenit? ” mă întrebă Andrew.
    - “Da” am zis eu punându-mi mâna la frunte.” Ce s-a-ntâmplat?
    - “Păi, vezi tu, creatura te-a hipnotizat” zise Andrew.
    - “Hipnotizat!? ” am exclamat eu uimit. “Ce creatură e de poate hipnotiza?
    - “Nu știu,dar putea să te dea gata” râse Andrew.
    Am râs și eu cu el. Eram într-o clasă goală de la etajul întăi.
    - “Păi, eu mă duc la culcare, mâine voi avea o zi grea” am spus eu, gândindu-mă la orele grele pe care urma să le am mâine.

    Andrew mă ignorase, stătea și se gândea. În mod normal aș fi vorbit cu el despre gândurile lui și l-aș fi sfătuit sau măcar l-aș fi liniștit, dar azi eram mult prea obosit, aveam nevoie doar de patul meu din turnul Cercetașilor și de un somn lung.

    A doua zi m-am trezit devreme, pentru că aveam ore de dimineață și aparent nu dormisem îndeajuns, căci eram în continuare obosit. Mi-am luat manualele și niste pergamente și am pornit spre Sala Mare. Cum am ieșit din dormitor câțiva elevi din anul întăi se ridicară și începură să mă urmeze ca niște câini. Am oftat exasperat. Oare când vor înceta?

    Sala Mare era plină, ca de obicei. Toți se delectau cu cele mai alese bucate și discutau diferite subiecte ce nu aveau legătură cu școala. M-am așezat la masa Cercetașilor, iar lângă mine se asezară picii. Mi-am luat repede cartofi copți și o omletă și am încercat să îi ignor pe piticii de lângă mine, dar am obsevat că, printr-o “concidență”, aceștia optară pentru același mic dejun pentru care optasem și eu. Deja mă enervau prea tare și aveam să răbufnesc în scurt timp și să arunc ceva vrăji asupra lor, cu riscul de a face o lună de detenție.

    Mai aveam puțin și terminam omleta când în spatele meu apăru Kristin și mă lua în brațe. M-am tras din îmbrățisarea sa, m-am ridicat și am ieșit din Sală, lăsând-o pe Kris foarte confuză. Cum am ieșit din Sală am dat de Cassie. Perfect, trebuia să discut cu ea.

    - “Am nevoie de un sfat”, am început eu.
    - “Nu aici”, zise Cassie arătând spre grupul de elevi din anul întăi care apăru numaidecât.
    Aveam un plan care mă va ajuta să scap de ei, așa că ne îndreptam spre ușa de intrare. Șirul gândurilor mele au fost întrerupte de o voce care strigă “Hei, Cassie”.
    - “O, vai”, zise Cassie privind spre sursa strigătului, o femeie de vreo 40-50 de ani, care-și croia drum spre noi printre elevi.

    Femeia era îmbrăcată cu o pelerină de drum de culoare albastră, avea ochii căprui și un păr fabulos blond, care ar fi făcut geloase multe femei.

    - “Cassie, draga mea” zise femeia zâmbind, ajungând lângă noi. “Ai mai crescut un pic, și părul tău.. E fabulos, trebe să-mi spui și mie ce șampon folosești”.
    -“Un șampon obișnuit.. ” zise Cassie, dar femeia o ignoră pentru că mă analiza pe mine.
    - “Tu trebe să fii Andrew” zise aceasta continuând să mă analizeze.
    - “Nu, vedeți, eu.. ” am încercat eu să zic.
    - “Am auzit atâtea despre tine, dar mă așteptam să fii mai chipeș.. ” spuse femeia.
    Mai chipeș!? Prima dată mă confundă cu altcineva, apoi mă jignește. Cine era femeia aceasta?
    - “Mă scuzați, dar eu nu.. ” am încercat eu din nou, dar am fost întrerupt.
    -“Vai, dar am uitat să mă prezint, eu sunt mătușa Cassiei, Anne Lacroix” zise aceasta și îmi întinse o mână pentru a o săruta.
    - “Ne scuzați puțin, mătușă”, vorbi Cassi, în sfârșit, cu un zâmbet fals și îmi dădu un ghiont să merg în stânga.
    -“Scuze, Drake, nu mă așteptam să vină azi” zise Cassie.
    - “E în regulă” am zis eu, deși nu era, femeia aia începea să mă enerveze. “Auzi, voiam să-ți zic că mă despart de Kris.

    Cassie nu avu timp să îmi răspundă și doar mă privi șocată. Mătușa ei se apropriase de noi și ne privea ca și cum am fi două bomboane, lucru ce mă dezgustă, trebuia să-i spun că nu sunt Andrew, și asta repede.

    - “NU SUNT ANDREW! ” am urlat eu la ea. “Sunt Drake, Drake Nevermore! Și urăsc să fiu confundat..

    Toți cei din holul de intrare își îndreptaseră privirea spre mine. Urlasem mai tare decât dorisem inițial, dar se întâmplau prea multe în viața mea în acel moment. Inițial, am vrut să mă întorc în Sala Mare și să-mi continui micul dejun întrerupt prematur, dar apoi m-am gândit că aș avea nevoie de o plimbare, așa că mă îndreptam furtunos spre grădină.

    În grădină totul era la fel ca azi-noapte. Era liniște, gâzele se bucurau de lumina soarelui și zumzăiau prin aerul rece al dimineții. Erau o mulțime de flori, de diferite culori și de diferite forme sau mărimi. Nu le mai observasem frumusețea până atunci. Și băncile, o vai, băncile alea.. Erau cele mai faine bănci din lume (nu, nu vând bănci). Erau confortabile, culoarea lor se potrivea perfect cu atmosfera grădinii și petrecusem multe zile stând pe ele. M-am așezat pe una dintre acestea și am continuat să privesc grădina liniștit. Lângă mine se așezară acei elevi din anul întăi. Acest lucru îmi întrerupse meditația internă și starea de calm. Chiar uitasem de ei, chiar uitasem de tot și mă liniștisem, dar acum începeam să mă enervez din nou. De ce trebuiau să mă urmeze peste tot? De ce nu găseau ceva mai bun de făcut, de exemplu să meargă la ore?

    Mi-am scos bagheta și m-am ridicat sub privirile inocente și înfricoșate ale acestora. Aveam să le arăt eu lor. Mă vor ține minte. Cei patru, căci atâția erau, se ridicară speriați și începură să fugă. Dar eu eram mai rapid.

    - “Crucio! ” am murmurat eu. “Crucio! Crucio! Crucio!

    Cei patru se zvârcoleau de durere și țipau terifiați de durerile pe care le simțeau. Dar o meritau, nimeriseră în cel mai prost moment posibil, iar acum plăteau pentru asta. Da, era bine ce făceam, și nu-mi păsa dacă aveam să primesc detenție.

    - “Drake? Ce se întâmplă? ” se auzi o voce din spatele meu.
    Era profesoara Pinnix. Dar ce cauta ea în grădină?
    - “Drake, oprește-te în momentul ăsta! ” zise aceasta răspicat. “Sunt doar niște copii, opreș..
    - “Crucio! ” am întrerupt-o eu, iar aceasta căzu jos și se zvârcoli.

    O creatură uriașă se năpusi asupra mea și mă mușcă de braț.. Niște vrăji zburară pe lângă aceasta, iar una mă nimeri pe mine și mă împietri. Se pare că veniseră și alți oameni în grădină..

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress


Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Broken silence   Vin Mai 06, 2016 1:30 am

    Venirea mătușii mele atât de devreme nu mă încânta aproape deloc. Deloc chiar. Iar ideea de a sta cu mine câteva zile mă îngrozea de-a dreptul.
    De ce nu mi-ai spus că nu e el Andrew?” m-a întrebat aceasta în momentul în care Drake părăsise castelul.
    Ți-am spus, doar că erai prea preocupată neascultând ceea ce vorbeam.
    Oh, draga mea, trebuie neapărat să-l cunosc pe Andrew.
    Evident.
    Singurul lucru bun la mătușa mea era faptul că îi puteai spune absolut orice fără a se supăra. Desigur, acest lucru era posibil doar pentru că din 10 cuvinte pe care le spuneai, ea era atentă doar la unul sau două.

    Discuția unidirecțională dintre noi a fost însă întreruptă de țipetele unor elevi ce se auzeau din grădină. Am fugit rapid în direcția zgomotului, lăsându-mi mătușa în holul castelului, cu gura căscată.
    What the...” au fost singurele cuvinte pe care am reușit să le spun în timp ce mi se derulau în fața ochilor evenimentele din grădină: Drake atacând atât niște elevi, cât și o profesoară, după fiind atacat de o creatură ciudată și apoi fiind împietrit în urma încercărilor celorlalți profesori de a-l elibera din ghearele bestiei. Creatura scăpă din nou însă, fugind înapoi în cel mai apropiat tufiș din grădină. Am fost împinsă de profesorii care fugiseră către Drake, pentru a se asigura că sunt bine. Kristin venise în spatele meu.
    Am văzut că ți-a venit mătușa”, mi-a spus aceasta.
    Drake e rănit și tu mă întrebi de mătușa mea?
    Kristin a ridicat din umeri, așa că am continuat:
    ”Da, a venit.”

    Mă uitam în continuare către grămada de oameni din mijlocul grădinii. Era încă un haos total.
    For God's sake, când au de gând să prindă animalul ăla? Atât de incapabili sunt?” am spus, în timp ce mă îndreptam înspre tufișul în care fugise creatura.
    Stai, ce faci?” o auzisem pe Kristin din spatele meu.
    Ceea ce ar trebui să facă profesorii. Ceea ce ar fi trebuit să facă de mult de fapt. Nu înțeleg cum pot fi atât de nepăsători.
    Hmm, bine, dar te rog să nu faci vreo prostie până mă întorc, ok?” îmi spuse Kristin, fără însă să mai aștepte vreun răspuns, fugind către castel.

    Ajunsesem lângă tufiș, însă nu era nicio urmă de creatură. Am început să analizez, pe rând, fiecare tufiș, în căutarea acesteia. Am fost distrasă însă de zgomotul unei crengi rupte sub piciorul cuiva. M-am întors cu bagheta scoasă - era doar Drake.
    Ce cauți aici? Mă gândeam că o să te trimită în Aripa Spitalului.
    Da, păi, au încercat. Însă am reușit să mă furișez cât timp se certau profesorii între ei.
    Mi-am dat ochii peste cap, șoptind cuvântul 'incapabili'. Între timp apăruse și Kristin cu Andrew.
    Avem măcar vreun plan? Sau o să fie ca și în ultimele dăți?” întrebă Andrew.
    Păi, din câte am observat, creatura asta hipnotizează sau atacă doar câte o persoană. Dacă mai intervine cineva, se retrage. Așa că, dacă tot am venit toți aici, mă gândesc că am putea încerca să o scoatem din tufișuri și să o aducem în mijlocul nostru. Apoi trebuie să reușim cumva să o imobilizăm și să o prindem.

    Ceilalți au fost de acord cu mine, așa că am început fiecare să căutăm creatura. Știam că ”planul” respectiv nu era în adevăratul sens al cuvântului un plan, și că odată ce creatura va fi la vedere, se putea întampla orice. Știam de asemenea că și ceilalți erau conștienți de acest lucru, însă nu au spus nimic. La urma urmei, trebuia să găsim o rezolvare pe parcurs - mereu găseam. Am auzit-o pe Kristin strigând:
    Aici e!
    Băieții s-au îndreptat către locul respectiv, unul în spatele și unul în fața tufișului, reușind să convingă animalul să își părăsească ascunzătoarea. Acesta stătea acum între noi. Am ridicat bagheta, strigând ”Alarte Ascendare”, însă Kristin se repezi spre mine, împingându-mă și făcându-mă să ratez ținta.
    Nu e o idee prea bună, având în vedere cât de mare e monstrul asta!
    Nu eram întru totul de acord cu ea, însă am aprobat-o. Când am ridicat privirea către ceilalți, mi-am dat seama că îl nimerisem pe Drake.
    Sunt bine, sunt bine..” începuse acesta, ținându-și o mână pe spate. ”Cred doar că până la urmă chiar o să ajung în Aripa Spitalului.

    Îmi părerea rău pentru el, având în vedere că el a fost singurul care a avut de suferit și cu o zi înainte și în acea zi, însă in momentul de față trebuia să ne concentrăm asupra animalului.
    ”Deci.. ?” am întrebat.

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Broken silence   

Sus In jos
 
Broken silence
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Dumbledore's Army :: Hogwarts grounds :: Grădina-
Mergi direct la: