AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Intoarcerea

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Intoarcerea   Vin Mar 04, 2011 4:28 pm

Partea I
Freamatul existenta in inima satului se estompa dupa cel din urma racnet. Un moment tulburator de liniste suprema.
Puteai auzi bataile inimilor oamenilor. Oameni ce pareau in acest moment doar niste chipuri lipsite de importanta. Stiau foarte bine ca sfarsitul le era aproape. Puteai simti cum sangele se strofoca pentru a mai zbacni macar o data. Se impotrivea unui val rece, fantezist ce vroia sa.l opreasca, sa.l inghete intr.un mod irevocabil. Puteai auzi scartaitul unei ultimi lacrimi vechi, ce incerca sa evadeze din cei ce erau deja secati.. Din oglinda ce hranea sufletul oamenilor cu imagini oribile, ingrozitoare.
Totul se sfarsi rapid, intr.o fractiune de secunda. Sufletul sutelor de oameni incetase din „a mai fi”.Acalmia a fost distrusa apoi doar de niste pasi grabiti, de niste soapte neintelese.
~
Casa de pe valea orasului „Little Hangleton” este atat de in varsta, incat ar putea depana si cele mai uitate imagini ale trecutului. Desi duce pe umerii sai un ceas colosal -ce a batut de atatea ori „fix”, incat a uitat semnificatia cuvantului „secunda”- peretii acestei constructii sunt inca intr.o stare nemaipomenita.
O silueta diafana ratacea prin obscuritatea noptii, in timp ce luna parea burzuluita, lasandu.se tainuita de norul cenusiu. Din cand in cand, cate o portiune mai sfasiata a acestuia, isi trada craiasa, expunandu.i scanteile orbitoare.
„Gata”, se auzi o voce indepartata.
Silueta stravezie, ramand in umbra, spuse: „Sa intram”.
In prima camera din dreapta ardea o lumanare mica, alaturi de o fotografie ingalbenita de timp. Luandu.o in mana, o voce de femeie spuse:
„A venit timpul! Amintirea a a fost data uitarii, a fost distrusa de un val numit ~timp~. Insa acum.. Te voi razbuna VOLDEMORT!”.
Ultimele cuvinte continuau sa rasune in intreaga vale..
~De Patty W. Weatherby~


Partea a II.a
Stateam in Sala Mare, uitand-ma plictisit in jur. De cand mergeam pe holurile castelului, acum 10 minute, remarcasem fetele speriate ale majoritatii elevilor. In schimb, Viperinii pareau neobisnuit de fericiti. "Ce s-a mai intamplat acum?" ma intrebasem. Aveam sa aflu curand. In timp ce ma uitam absent la sunca din farfuria mea, un falfait de bufnite se auzi de sus. Jumatate din Sala ridicase capul, eu insa nu o facusem. Eram deja obisnuit cu acest falfait care se pornea uneori cand te asteptai mai putin. In plus, nu asteptam niciun pachet, deci, nu aveam de ce sa o caut pe Melody, bufnita mea. Toata lumea credea ca e un nume ciudat, dar mie personal imi placea. Chiar mult. In orice caz, am avut o surpriza cand am simtit o ciupitura pe mana. M-am uitat repede, si am vazut o bufnita cu un ziar in cioc. Era cu siguranta "Profetul Zilei". Nu eram abonat la Profet, deci nu avea de ce sa ma caute pe mine bufnita.
-Pleaca de aici, nu vreau ziarul, nu il citesc! m-am rastit posomorat la ea.
Bufnita ma ciupi insistent de degete, si imi arata catre intrarea din Marea Sala. Mi-am indreptat privirea intr-acolo, si am vazut-o pe Patty, impreuna cu Kristin, care veneau spre mine. Am inteles imediat.
-A, e pentru Patty! Pai, atunci, de ce nu i-l dai ei?
Bufnita ma ciupi inca o data de deget, atat de tare, incat imi dadu sangele.
-Au, pasare proasta! am strigat cu naduf. Bine, iti platesc eu ziarul doar sa ma lasi in pace!
Am scos din buzunar banii, i-am pus in punguta si bufnita a plecat. Totusi, de ce nu ii daduse ziarul lui Patty? Rar se intampla ca o bufnita sa se comporte asa.
Am luat ziarul si l-am pus langa mine, exact pe locul unde urma sa se aseze Patty. Imediat insa, un zgomot surd se auzi. Un pachetel mic, de cativa centimentri, cazu in farfuria mea, fix pe bucata de sunca.
-Oh, firar! Acum nu o mai pot manca!
Am luat pachetelul, cu gandul de a-l pune langa mine, pentru a-l vedea Patty, cand numele de pe el imi atrase atentia. Scria, acolo, cu litere mici, insa ilizibil: Andrew Breno, Casa Cercetasilor, Hogwarts. Mai jos era adaugat: NU deschide pachetul decat diseara!
"Hm, ma rog, oricum nu poate fi nimic important, intr-un pachet atat de mic" mi-am spus. Dar stiam ca adevarul era altul, stiam ca obiectul din pachet avea sa cantareasca mult mai mult decat cele cateva grame pe care le avea acum. Si muream de curiozitate, dar stiam ca trebuie sa fiu precaut.
-Pamantul catre Andrew! Trezeste-te din visare, micule Romeo, si revino cu picioarele pe pamant!
Vocea lui Kristin imi intrerupse firul gandurilor. Iarasi tipase la mine, nimic nou.
-Ti-am mai spus sa nu ma mai numesti asa! i-am soptit. Nu-mi place!
-A, ce nu-ti place? Sa-ti zic "micule Romeo"?
Ultimele 2 cuvinte le urlase de-a dreptul, astfel incat toata Sala auzise, iar capetele se intoarsera instantaneu spre mine.
-Mai usor, Kristin, nu-l mai necaji atata, chicoti Patty.
-Oh, niciodata nu ma lasi sa ma iau de el! se planse Kristin.
Patty se multumi sa zambeasca usor, apoi se aseza.
-Ah, Profetul! spuse ea. Bun, mi-am facut abonament de duminica trecuta. Dar, stai, unde-i bufnita?
-A plecat, am platit-o eu, am murmurat, aruncandu-ma iar asupra farfuriei cu sunca.
-Oh, mersi, foarte dragut din partea ta!
-Ăăă...da, sigur, am mai spus, inrosindu-ma instantaneu.
-Hei, micule Romeo, cum te simti dupa aflarea faptului ca vei ajunge sub talpa mea, ca ceilalti gandaci cu sange jumi-juma? se auzi o voce.
-Sath, pleaca imediat sau iti jur ca te voi lovi atat de tare, incat vei simti cum e sa fii strivit! am zis, recunoscandu-l pe autorul frazei.
-Oh, haide, nu fii atat de rau cu mine, sau nu-ti voi mai permite sa-mi ceri indurare!
-Despre ce naiba vorbesti acolo, vierme?
-Chiar nu stii ce s-a intamplat? Ma rog, se pare oricum ca prietena ta iti va explica totul, ranji Sath, aratand spre Patty.
Nu m-am mai obosit sa-i raspund, ci m-am intors instantaneu catre Patty. Se uita speriata la mine si imi arata prima pagina a Profetului. Acolo erau 20-25 de poze ale unor barbati si femei, cu figuri macabre. Titlul de deasupra imaginilor explica insa tot:


Mostenitorii lui Voldemort

Membrii unui orasel Incuiat, numit St. Joan, au fost masacrati de noii Devoratori ai Mortii, persoane ce se numesc "Mostenitorii lui Voldemort". Acest atac asupra micului orasel a declansat starea de alarma, atat pentru Incuiati, ce au fost avertizati de Ministrul Magiei, cat si pentru vrajitori. Se crede ca acesti "Mostenitori" sunt intr-un numar foarte mare, de aproximativ 60-70 de persoane, desi numai 25 au fost prezenti in atacul asupra St. Joan-ului. "Comunitatea vrajitoreasca trebuie sa fie extrem de atenta,nimeni si nimic nu mai este in siguranta acum, atacul acesta ne-a surprins intr-un moment de letargie!" a declarat Ministrul Magiei. Se crede ca in batalia care a urmat venirii la fata locului a autoritatilor Incuiate si a Aurorilor, si-au pierdut viata 15 persoane, dintre care 2 Aurori. Sa nu mai punem la socoteala si "civilii" ucisi, sau torturati, care au ramas, fie cu leziuni pe viata, fie fara viata. Se crede ca acestia sunt in numar de 200! "Este o adevarata tragedie, nimeni nu se astepta la asta in acest moment, la 40 de ani dupa uciderea lui Voldemort" a mai declarat Ministrul Magiei.
Continuarea in paginile 1-2 si 3-4.

Nu mai aveam nevoie de continuare, era clar de ce unii erau speriati, de ce unii erau fericiti, de ce majoritatea erau de-a dreptul ingroziti. Am luat ochii din ziar, si am privit catre Patty si Kristin.
-Trebuie sa.....
-Nu, nu trebuie! imi reteza ideea Patty.

***

Trecuse inca o zi, iar eu eram in Camera de Zi, scriind ultima fraza la eseul meu de la Astronomie. Drake si toti ceilalti se culcasera de mult, dar era cineva care nu aparuse in Camera de Zi in acea seara: Patty.
Am pus punctul, incheindu-mi fraza, si terminandu-mi tema. M-am ridicat si m-am uitat la ceas, cascand: 00:30.
Exact in acel moment, gaura portretului se deschise, si inauntru intra Patty, cu Kristin acoperita de Pelerina Invizibila in spatele ei. Eu rar o mai foloseam, asa ca le-o lasasem fetelor.
-In sfarsit ati aparut! am spus, frecandu-ma la ochi. Deci, ce-ati facut pana la ora asta?
-Nu e treaba ta! se rasti Kristin.
-Nu zau?! Si de ce, ma rog, nu ar fi treaba mea? Banuiesc ca ati folosit Pelerina, care e a mea, deci ma gandesc ca trebuie sa stiu pe unde a umblat.
-Patty, de ce mi-ai zis pana la urma sa vin atat de tarziu in Turnul tau?
Pusese accent pe ultimul cuvant, ca si cum ar fi vrut sa-mi arate ca era suparata pe mine. Evident, insa, nu imi pasa.
-Sincer, nu stiu.....doar ca imi e prea frica sa merg singura pe coridoare la ora asta, mai ales dupa cele citite in ziar de dimineata.
-Glumesti, nu? Doar nu crezi ca vor ataca Hogwarts! spuse Kristin.
Le-am lasat pe fete sa isi continue discutia, retragandu-ma intr-un colt, si scotand din buzunar micutul pachet venit odata cu Profetul. Parea sa cantareasca mult mai mult in mana mea acum. L-am deschis si din el a cazut un singur lucru: o moneda.In jurul ei fusese strans un mic bilet, ce acum ramasese in mana mea. L-am desfacut si am recunoscut acelasi scris pe care il vazusem si de dimineata, un scris ce mi se parea extrem de familiar. Am citit biletul:


Pustiule,
Imi pare rau ca iti voi da aceasta sarcina aproape imposibila, care sunt sigur ca ti se va parea nebuneasca. "Mostenitorii" vor ataca Hogwarts, mai devreme sau mai tarziu. Aduna-ti prietenii si organizati ceva. Iti vei da seama ce dupa ce vei privi moneda. Sunt la Spitalul Sf. Mungo, asa ca viziteaza-ma in vacanta de Paste! Neaparat!
Harry
P.S.: Pastreaza moneda cu orice pret, si adumi-o, daca nu te superi. E foarte importanta pentru mine.


Erau multe lucruri la care ma asteptam, dar asta cu siguranta nu era unul din ele. Marele Harry Potter, desi ma cunostea de ceva timp, nu imi scrisese niciodata, si nu aratase niciodata cum ca ar avea incredere in mine. Dar acum imi cerea sa organizez-ce oare? Trebuia sa ma uit la moneda. Am ridicat-o si am remarcat imediat 2 initiale trecute pe ea, aproape sterse deja de trecerea timpului: D.A. Era evident ce insemna asta, oricine facea Istoria Magiei in anul III si era atent la lectia despre Harry Potter si Voldemort stia (defapt, singura lectie la care fusesem atent din intreaga mea prezenta la curs): Dumbledore's Army.
Le-am aratat fetelor ceea ce imi daduse Harry, si ce ne spunea sa facem. Era cel mai greu si mai nebunesc lucru posibil, deoarece nimeni in lume nu ne-ar fi dat voie sa facem asa ceva.
-Deci, o vom face? am spus intr-un sfarsit.
-Nu stiu, a venit raspunsul amandurora.
~De Andrew Breno~

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Salem Wood
Anul V
avatar

Mesaje : 451
Data de înscriere : 25/05/2011
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Intoarcerea   Joi Iun 02, 2011 5:45 pm

Ce super e povestea I love you I love you I love you

_________________
Don't biliv Andrew.Va va fura budinca si veti ramane cu varza din frigider Razz
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Intoarcerea
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Dumbledore's Army :: Dumbledore.s Army RPG :: Povestea forumului-
Mergi direct la: