AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiti | 
 

 Ucide si ultima speranta.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Ucide si ultima speranta.   Lun Ian 03, 2011 12:45 am

Inainte de a reintroduce soarele in peisaj, cerul cernuse peste campie si ultimii fulgi de care nu mai avea nevoie, de care se putea lipsi. Probabil era decis sa faca o curatenie generala prin propii nori si aruncase tot ce gasise prin ei, motiv pentru care stratul de zapada era deja extraordinar de gros.
Ma trezisem dimineata mangaiata pe obraji de razele soarelui ce stralucea mandru. La usa mintii mele batuse incet un gand. Imediat ce ameteala trezirii dintr.un somn lung si adanc nu.mi mai dadea tarcoale, nici nu deschisem bine usa si gandul imi acaparase deja toata incaperea mintii: intalnirea mea cu Andrew, ce urma sa aiba loc pe campia de la marginea unei paduri. Vacanta de iarna nu ne putea impiedica sa ne vedem.
Grabita m.am dat jos din pat, m.am imbracat cu hainele aruncate pe scaunul de la birou si am iesit ca vijelia din casa, alergand catre locul fixat ca punct de intanire. Era imposibil sa nu.l observ pe Andrew: haina sa neagra contrasta extraordinar cu zapada cu care razele soarelui se jucau, daruindu.i sclipiri fabuloase.
M.am oprit o clipa pentru a.l vedea de la departare, insa mi.am reluat imediat fuga. In extazul meu de nedescris, imbratisarea mea il cam lua prin surprindere si cazuseram amandoi in zapada. L.am privit in ochi zambind, l.am sarutat usor pe obraz, apoi m.am ridicat si am inceput sa alerg ca un copil mic, strigand : "Nu ma poti prinde!".
Nu a fost nevoie sa alergam mult pentru a.mi dovedi ca afirmatia mea era un falsa: ma prinse de brau sub un copac de la marginea padurii. Ma stranse apoi tare in brate si imi sopti la ureche:
"Nu poti scapa asa de usor de mine".
Mi.am oncolacit si eu bratele mai tare in jurul sau la auzul acestor cuvinte.
"Mi.a fost atat de dor de tine!" am soptit si eu la randul meu.
Caldura din vocea ma facea mereu sa ma topesc pe picioare, motiv pentru care nu simteam frigul. O usoara adiere de vant accentua parfumul sau pe care il iubeam atat de mult.
S.a retras din stransoare si m.a luat de mana:
"Vino! Am o supriza pentru tine."
M.a tras putin in padure. Nu dupa mult timp de mers am ajuns intr.o poienita. Acolo, cu picioarele in zapada statea un cal alb, frumos, cu coama bogata. M.am uitat neincrezatoare la Andrew, iar el mi.a spus inca o data:
"Vino". Si din nou m.a tras, de data aceasta langa cal.
Si.a pus mainile in jurul meu si m.a ridicat, asezandu.ma pe acesta. Mai apoi, sa urcat si el in spatele meu si m.a luat din nou in brate. Mi.am ales o pozitie potrivita pentru a.i putea vedea fata.
"Stiam ca..", incepuse el sa spuna, insa ii dusesem degetul la gura. Nu avea voie sa vorbeasca in momentul acela. Degetul meu ramase acolo si incepu sa se plimbe pe buzele sale. Chiar si inghetate de frig, pareau cele mai fine si frumoase. In coltul gurii aparuse zambetul sau pe care mereu il numisem perfect. Mi.am retras degetul si imi apropiasem incet capul de el, pana ajunsese exact acolo unde trebuia. Ii sarutasem incet gropita sa, singura din pacate datorita zambetului sau strengaresc intr.o parte. I.am prins apoi buza de jos si am tras.o usor. Mi.am dezlipit apoi gura mea de a lui si am reluat actiunea pentru buza de sus.
In timp ce creasem o distanta de probabil doar doi centimetri intre buzele noastre, el reveni spre mine. Imi mangaiase buza de jos si am simtit o nevoie nebuna sa.l sarut asa cum trebuie.. Si am facut.o..

OOC: Sorry. Smile

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew


Ultima editare efectuata de catre Patty W. Weatherby in Vin Ian 07, 2011 6:38 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Andrew Breno
Wizard
avatar

Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Lun Ian 03, 2011 1:15 am

Ii simteam buzele lipite de ale mele. Simteam o fericire nebuna, mai adanca si mai placuta decat oricare alt sentiment. Era iubirea mea. O iubeam mai mult ca pe orice si oricine. Cand eram trist, ea era mereu langa mine ca sa ma consoleze. Si tristetea disparea instantaneu. Nu puteam fi trist langa ea.
Incet, foarte incet, isi desprinse buzele de ale mele. Se uita la mine. Era atat de frumoasa. I-am luat mainile in palmele mele si i le-am sarutat. Ea se uita la mine cu drag. Nu imi venea sa cred ca pot fi atat de fericit. Am vrut sa o sarut din nou, insa din greseala, l-am lovit pe cal cu una din ghete. Acesta se cabra, moment in care m-am dezechilibrat si am cazut. Am cazut in zapada rece, dar nu imi era deloc frig. Dimpotriva. Patty se dadu jos si se apropie de mine.
"Esti bine?" spuse ea.
"Da, n-am nimic!" am raspuns amuzat. "Se pare ca nu stau foarte bine pe cal, nu?"
Incepu sa rada. Mi-a intins mana, razand, vrand sa ma ajute sa ma ridic. Dar nu vroiam sa ma ridic. I-am apucat usor mana, dupa care am tras-o catre mine. Poate prea violent. Dar nu obiecta. Cazuse peste mine, si radeam amandoi intr-o veselie. Isi apropie buzele de ale mele si acestea se intalnira. In timpul acelei fericiri nebune pe care o simteam, s-a auzit un tipat. Nu-mi prea pasa. Eram prea fericit ca sa fac ceva. Dar stiam ca trebuia.........

OOC: Sorry pentru ce? Sorry eu, ca nici macar nu ai apucat sa joci V vs D Laughing Si sorry pentru postul meu total lipsit de inspiratie Laughing
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Lun Ian 03, 2011 1:48 am

OOC: Tu si tipatul tau. Crede.ma ca nu am nici o idee de ce o sa zic in postul asta.. sper sa.mi vina idei in timp ce scriu.. Daca nu.. Postul=varza Laughing

Tipatul se auzea din nou, si din nou, ca un ecou. Sarutul nostru fu intrerupt. M.am uitat cu tristete in ochi catre Andrew si l.am intrebat:
"Chiar trebuie?"
Nu imi raspunse, insa dadu aprobator din cap.
M.am ridicat si am intins mana pentru a.l ajuta si pe el sa faca acelasi lucru. Tinandu.ne de mana am pornit inspre sursa tipatului. Dupa o perioada destul de indelungata de mers printre copaci am ajuns intr.un loc nu foarte obisnuit. Era intuneric, si multe morminte asezate unul langa altul.
"De cand exista aici cimitir?" am intrebat eu suspicioasa.
Andrew doar ridica din umeri. Tacerea sa mi se parea foarte ciudata, insa nu l.am intrebat absolut nimic despre asta.
Intinsa pe un mormant, o femeie zacea intr.o balta de sange, tinand in mana o carte si un trandafir. Ne.am apropiat si mai mult de ea, insa ceea ce vazusem ma facuse sa ma intorc repede spre Andrew, ascunzandu.mi automat fata in propriile maini. Ochii femeii erau deschisi si.. anormali. Irisul era inexistent, doar portiunea alba dominand. Daca se putea numi aia portiune alba.. Din ochi curgeau lacrimi de sange. Pe fata avea zgarieturi pana la os, si cateva cicatrici mai vechi pe frunte, inca in etapa de vindecare. Capul sau era legat de corp doar de o mica portiune de gat, restul fiind taiat, despicat. Mana goala era rasucita, intoarsa, din nou prea anormal pentru un om, probabil gata sa se rupa si ea, asemenea gatului. Picioarele sale erau si ele toate zgariate, ambele rasucite asemeni mainii stangi, mainii goale, iar carnea de pe ele era sfasiata, desprinsa de oase. Rochia eleganta si rosie pe care o purta era taiata, rupta. Mana in care tinea cartea si trandafirul era singura normala, curata, in comparatie cu restul corpulu desfigurat si patat de sange amestecat cu noroi. Mana dreapta avea un luciu deosebit, un luciu albastrui, extraordinar.
Intoarsa cu fata spre Andrew ma asteptam sa fiu luata in brate. De fapt nu.. Nu ma asteptam. Imi doream. Insa lucrul acesta nu se intamplase.
Mi.am ridicat privirea din maini pentru a vedea ce se intampla. Andrew nu mai era in fata mea. M.am intors si l.am vazut langa femeie, gata sa o atinga:
"NUU!" am strigat eu speriata.
Insa nu ma baga in seama. Isi apropia mana sa de cea a femeii, de cea albastruie. Dupa ce o atinsese, lua cartea si trnadafirul, iar mana devenise una normala, ca de om, si ea patata de sange si noroi.
M.am apropiat de el, incercand sa nu ma uit la femeia ce zacea pe mormant si m.am uitat atenta la carte. Era veche. Era de fapt un jurnal. Andrew se asezase jos, langa mormant, langa femeie. Mi.am pus mana la ochi si m.am intors cu fata catre locul cu pricina:
"Ai de gand sa.mi explici si mie?"

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew


Ultima editare efectuata de catre Patty W. Weatherby in Vin Ian 07, 2011 6:38 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Andrew Breno
Wizard
avatar

Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Lun Ian 03, 2011 2:19 am

"Ea este......este o veche.....o veche cunostinta." am ingaimat. "Numele ei e Samantha Vedreaux. Era prietena cu mama. Stiu ca lucra la Ministerul Magiei, pe undeva pe la Departamentul Jocurilor si Sporturilor Magice."
"Si ce e cu trandafirul si cartea?" ma intreba Patty uitandu-se fix in ochii mei.
"Trandafirul asta a fost gasit langa trupul mamei mele in seara in care a fost omorata" am spus, gatuit de emotie. "Iar jurnalul....ei bine, nu stiu ce e cu jurnalul asta. Voi vedea imediat ce il voi deschide."
Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji. Amintirea mamei mele moarte ma rascolea, ma sfasia pe dinauntru. Patty isi puse bratele in jurul meu. Probabil ca era o imagine tare ciudata: Patty si eu stand imbratisati langa un cadavru. Sau nu?
Deodata, mana muribundei zvacni in aer. Patty tipa, iar eu imi scosei bagheta. Samantha intoarse capul brazdat de taieturi catre noi si spuse 3 cuvinte, care aveau sa ne duca intr-o noua aventura:
"Man........finds........rose"
"Barbatul gaseste trandafirul?" spuse Patty cu voce tare. "Ce inseamna asta?"
"Nu stiu," am replicat "dar trebuie sa vedem ce e cu jurnalul asta"
Am deschis usor cartea veche. Paginile sale erau insa albe! Fila cu fila, ma izbea pagina complet goala ce aparea in fata mea! Eram pe punctul de a renunta, cand am vazut un punct rosu la cotorul cartii. Am dat la ultima pagina jurnalului. Acolo, cu sange, scria:
"TU ESTI URMATORUL!"
..........

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Joi Ian 06, 2011 12:21 am

Nu prea iubeam sangele. In general, mi se facea rau de la acesta. Si ziua de azi nu facea exceptie.
Insa nu fobia mea de sange era acum cea importanta. Durerea ce il chinuia pe Andrew era cu mult mai importanta. Simtean nevoia de a face ceva, orice pentru a.l binedispune. Insa chiar daca as fi furat luna de pe cer si i.as fi daruit.o, lucrurile nu aveau sa se schimbe nici macar putin.
Femeia moarta, sau vie, nu stiu, isi reluase somnul adanc. Cuvintele sale pronuntate cu lungi pauze, nu ma incantau deloc. La fel, nici cuvintele scrise cu sange in jurnal nu ma facea tocmai fericita.
Asezati pe jos, langa morminte, l.am inconjurat pe Andrew cu mainile mele. La randul sau, m.a prins si m.a imbratisat la pieptul sau. Am ridicat capul pentru a.i putea zari buzele. Mi.am retras o mana cu care il tineam si i.am indreptat usor fata sa spre a mea. O lacrima isi lua ramas bun de la ochi si se pregatea sa se aventureze in adevarata viata a ei.
Cruda de felul meu, mi.am obligat unul din degete sa.i strice calatoria, si sa o stearga de pe obrazul lui Andrew. Nu aveam nimic personal cu lacrima.. Sau de fapt, aveam. Stiam ca daca ea pleaca la plimbare, Andrew va ramane indurerat, si eu nu.mi doream asta.
Mi.am ridicat putin buzele si i.am furat un scurt sarut lui Andrew. De ce scurt? Pentru ca se retrase. Isi retrase repede buzele din sarut.
Nu erau buzele sale.. Teoretic, poate erau, insa practic, aveam multe indoieli ca asta e adevarat. Erau aspre si reci ca gheata, calitati (sau sa le numesc mai bine.. defecte) ce buzele lui Andrew nu si le insusisera pana in momentul de fata. Plus ca.. Era ca si cum buzele sale nu doreau sa simta atingerea lina a alor mele. Era ceva ciudat. Andrew nu s.ar fi retras niciodata dintr.un sarut.
Insa nu am spus nimic. Mi.am cuibarit din nou capul in pieptul sau, privirea fiindu.mi indreptata spre femeia de pe mormant. Imaginea ei inca ma ingorezea. Am avut la un moment dat senzatia ca imi rade malefic in fata. Nu stiam daca e doar o creatie a propriei imaginatii, sau adevarul, cert e ca am sarit ca arsa in picioare. M.am uitat la Andrew, dorind sa ii spun ceea ce vazusem, insa ceva ciudat la el ma facu sa uit cuvintele pe care imi doream sa i le adresez.
"De cand esti roscat?"

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew


Ultima editare efectuata de catre Patty W. Weatherby in Vin Ian 07, 2011 6:39 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Andrew Breno
Wizard
avatar

Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Vin Ian 07, 2011 1:52 pm

-Roscat? am strigat ridicandu-ma de jos. Cum adica roscat?
Mi-am privit reflectia intr-un ochi de apa. Da, eram roscat! Sau poate ca nu?
Dintr-o data culoarea din parul meu, acel roscat intens, se "scurse" in apa, facand-o rosie. O picatura mi se scurse in gura, si in momentul in care am simtit-o pe limba, mi-am dat seama ca e sange! Dar cum ajunsese sangele in parul meu?
M-am intors catre Patty care se uita uimita la parul meu. M-am mai privit o data in apa si am vazut cum ultimele picaturi de roscat(sau de sange, mai degraba) se scurg, parul meu revenind la culoarea initiala, saten. M-am indreptat usor catre locul in care statusem adineaori si am vazut un singur lucru: trandafirul. Jurnalul disparuse! Patty se uita speriata la mine. Eram la fel de speriat ca ea. Cine il luase? Femeia aceea nu ar fi putut. Doar era moarta! M-am aplecat si am luat trandafirul.
In secunda urmatoare am simtit cea mai mare durere posibila. Simteam cum 1000 de ace imi strapung si imi cresteaza pieptul. Mi-am sfasiat bluza si am inceput sa ma zvarcolesc in zapada rece. Am ridicat un pic capul si am vazut cum pe pieptul meu aparusera scrise cu propriul meu sange cuvintele:

TU ESTI URMATORUL!

Am lesinat, dar imi dadusem seama ca trandafirul e blestemat si cu ultimele puteri l-am aruncat la cativa metri de mine..........
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Vin Ian 07, 2011 6:37 pm

Andrew aruncase trandafirul undeva in zapada. Am alergat catre el si m.am asezat in genunchi.
Am luat putina zapada si incercat sa.l trezesc din lesin. Mi.am scos bagheta din buzunarul robei si i.am "cusut" hainele, pentru a.l putea imbracam, caci afara era un ger de crapau si pietrele.
Andrew deschise incet ochii, insa nu spuse nimic. Probabil inca il durea pieptul.
Mi.am intors privirea catre locul in care a fost aruncat trandafirul, insa acesta disparuse. Mi.am indreptat privirea apoi catre trupul femeii de pe mormant, insa si aceasta disparuse. Incepusem deja sa ma panichez. Mi.ar fi placut sa stiu daca acea femeie e sau nu moarta. Insa aveam sa aflu asta foarte curand.
L.am ajutat pe Andrew sa se ridice in picioare, insa mi.am dat seama mai a apoi ca aceasta nu fusese cea mai inteleapta idee: abia se putea tine pe picioare. I.am pus mana sa pe dupa gatul meu si apoi m.am indreptat catre cel mai apropiat mormant, pentru a se aseza jos.
Am simtit apoi o atingere pe propriul umar si o rasuflare calda in spate. O voce pierduta de femeie imi sopti apoi la ureche:

"Man.. Finds.. Rose"
Mi.am simtit sangele in vene cum imi zvacneste. Am vazut cum Andrew isi pierde din nou cunostinta in fata mea. Am simtit cat imi era de frica. Imi era frica sa raman acolo, cu femeia moarta in spate, insa imi era frica si sa ma apropii de Andrew.
Am simtit cum ceva ma prinde de incheietura mainii. Ceva mai rece decat gheata. Atat de rece incat imi inghetase instantaneu si sangele din vene. Am simtit cum ma trage in spate, insa m.am opus, nedorind sa ma indepartez de Andrew. Am simtit apoi insa cum o alta mana mi se incolacise in jurul corpului. Apoi.. Apoi totul se intunecase..

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Andrew Breno
Wizard
avatar

Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Sam Mar 05, 2011 12:49 am

Simteam un gust amar in gura. Ochii imi erau inchisi, si parca lipiti, exact ca dupa somn. Eram intins in zapada rece, dar, ciudat lucru, nu simteam frigul. Incercam sa imi aduc aminte ce se petrecuse. Intalnirea cu Patty.......calul......saruturile.....tipatul.......Samantha.......trandafirul si jurnalul.......femeia care o apucase pe Patty..... oh nu! Patty! Oare mai era langa mine? Si daca nu, unde era? Am incercat cu greu sa ridic capul, reusind dupa cateva secunde, si am deschis ochii.....Patty era lesinata la cativa metri de mine. Dar era acolo! Era langa mine, nu fusese luata de Samantha! Brusc, mi-am adus aminte si de Samantha si m-am ridicat cat de repede am putut in picioare. M-am uitat in jur, dar nu era nici urma de femeia pe care o crezusem moarta. Pentru ca era evident ca nu e! Sau e? Ar putea fi intr-adevar moarta? Dar e imposibil! Daca ar fi fost moarta, nu ar fi plecat! Sa o fi luat cineva? Abia dupa cateva minute mi-am dat seama de stupiditatea intrebarilor pe care mi le puneam, in loc sa o ajut pe Patty. M-am repezit inspre ea, si i-am luat mana intr-a mea. Era rece, deci trebuia sa o trezesc rapid din lesin. Am luat putina zapada si i-am aruncat-o usor pe fata, asa cum facuse ea cu mine mai devreme. Daca functionase cu mine, de ce n-ar face-o si cu ea? Si, intr-adevar, Patty deschise ochii. Am ridicat-o imediat, si am asezat-o pe o piatra, neputand sa-mi dezlipesc mainile de ale ei, din dorinta de a i le incalzi. Am privit-o indelung, gandindu-ma la tot ce se intamplase pana acum, si la misterul in fata caruia ne aflam. Un mister pe care il putea, abandona, dar despre care simteam ca are o legatura cu parintii mei, si cu moartea lor.
-Nu imi mai e frig, deci, ma poti lasa acum.
Aceste cuvinte ma smulsera din gandurile mele, si abia atunci am realizat, ca, fara sa imi dau seama, o luasem in brate pe Patty. M-am retras destul de repede, poate prea repede.
-Deci, unde a disparut Samantha? ma intreba ea.
-Pai....nu prea stiu......cand m-am trezit nu mai era aici, deci, inseamna ca ori a fugit, ori a fost luata de cineva. Inclin catre a doua varianta, caci, din cate stiu, mortii nu pot fugi.
Am inceput sa rad, dar am realizat imediat ca Patty se uita atenta la mine, fara sa rada. Am tacut.
-Andrew......vad in privirea ta ca nu ai de gand sa te lasi pana nu descoperi ce s-a intamplat.....stii foarte bine ca femeia aceea a fugit cumva.....stii foarte bine, dupa cum imi dau seama, ca nu era nici vie, nici moarta......era unealta cuiva!
Aceste ultime cuvinte ma izbisera cu forta unui ciocan. Da, stiam ca femeia aceea nu e nici vie, nici moarta, dar nu ma gandisem ca ar putea fi o unealta.
-Si stii ce mai vad in privirea ta? Vad o persoana care va sta langa tine mereu.....si care te va ajuta.......care va suferi impreuna cu tine.......care se va bucura impreuna cu tine......care te va iubi.......
Cuvintele mi se oprira in gat. Ma uitam la ea fermecat, neputandu-ma abtine.
-Te iubesc......am soptit, apoi mi-am apropiat buzele de ale ei........

OOC: Scuzati descoerenta, necoerenta, a da! Incoerenta e corect Laughing
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Vin Mar 18, 2011 12:08 am

Sarutul sau a fost atat de dulce... Asa cum era fiecare. Imi amintesc si acum primii ani de scoala, in care tanjeam in secret dupa Andrew, dupa imbratisarile sale, dupa saruturile sale. Ce.i drept, niciodata nu credeam ca aceste vise vor deveni intr.o buna zi "realitate". Insa devenisera. Si era o realitate atat de frumoasa..
Dar, trebuie sa nu uitam de faptul ca.. in aceasta "realitate" exista lucruri nu prea placute.Lucruri pe care trebuia sa le depasim, tot impreuna.
"Singurul lucru la care ma gandesc in momentul de fata", am inceput eu, " e acela de a vedea a cui este mormantul pe care era intinsa femeia. Nu garantez ca acel mormant ar avea ceva "special". Ar putea fi un mormant ales la intamplare.. Insa nu poti sti niciodata."
"Ai dreptate. La urma urmei, de undeva tot trebuie sa incepem cautarile, nu?"
Am aprobat din cap, fara sa mai spun altceva.
Ne.am indreptat catre mormantul mare, din marmura. Parea foarte bine ingrijit.
"Nu pare foarte vechi", am spus eu.
"Nu pare, insa este", mi.a spus acesta in timp ce imi arata scrisul:

"Radd Unddele
n. 18.01.1852, d. 18.01.1899
"

" Minunat. Avem un decedat de mai bine de o suta de ani", am spus eu.
" Macar e un inceput, nu crezi?"
" Da.. Si acum ca am aflat asta, presupun ca trebuie sa ne punem pe cautat un.. urmas al acestui barbat".
" Da, asta ar trebui sa facem. Nu stiu de ce, dar numele asta imi suna foarte cunoscut.. Insa nu stiu de unde sa.l iau", continuase Andrew.
L.am privit curioasa. Era dus departe cu gandul.

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Andrew Breno
Wizard
avatar

Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Vin Mar 18, 2011 12:17 am

My turn (big surprise, asta e RPG-ul nostru, se pare :X )! Editez maine dupa scoala Love
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Andrew Breno
Wizard
avatar

Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Sam Apr 09, 2011 11:18 am

-Tie chiar toate numele ti se par cunoscute? ma intreba Patty.
-Nu, spusei eu razand. Dar Unddele imi suna foarte familiar. Cred ca are si el o legatura cu trecutul meu.
-Glumesti, nu?! Legatura cu trecutul tau? E mort de un secol!
-Oh...da, ai dreptate...pai, nu prea stiu ce sa facem mai departe. Sunt intr-o pana de idei acuta.
-Ce zici de Kristin?
-Ce-i cu ea? N-am mai vorbit cu ea de cand s-a terminat scoala.
-Nu vrei sa mergem la ea? Poate ne va ajuta.
-Nu stiu...ma gandeam ca am putea sa ne descurcam singuri....stii, doar noi doi? Fara "vechea gasca".
-Bine, am inteles ce vrei sa spui, dar Kristin nu e ca Danzel sau Drake....nu e rautacioasa, si ne poate ajuta enorm.
-Hmm..."nu e rautacioasa".... sa te vad spunandu-mi mie asta, dupa ce ma blestema iar in cine stie ce mod...
-Bine, bine, poate fi rautacioasa uneori, dar.....
Patty nu mai apuca insa sa isi termine propozitia. In jurul nostru Aparura 7-8 siluete invesmantate in negru si cu baghetele ridicate. Ea fu prima care reactiona. Cu 2 vraji, Impietri 2 adversari si fugi, luand jurnalul si trandafirul (pe care avusese prezenta de spirit de a-l acoperi cu o folie, pentru a nu-l atinge direct), si alergand catre mine. Era la jumatatea drumului cand o vraja aruncata de o silueta cu gluga o lovi, cazand la pamant. Ceilalti deja se apropiau de ea, ceea ce insemna ca era doar ranita. Dar silueta care o lovise se apropia de mine, deja.
-Avada Kedavra! striga.
Blestemul ma rata la milimetru. Am inceput sa alerg catre Patty, aruncand vraji peste tot. In cateva secunde, am reusit sa ajung la ea, i-am strans mana, si am Disparut la casa lui Kristin, scapand din acel loc al groazei..........
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Lun Apr 11, 2011 7:19 pm

"Vroiai sa fim doar noi doi.. Ei bine, se pare ca dorinta ta a cam devenit realitate". Acesta a fost primul lucru pe care i l.am spus lui Andrew cand am ajuns la Kristin.
Nu mi.a raspuns. Se uita in jur ingrozit: camera in care tocmai Aparuseram era total ravasita. Sertarele dulapurilor erau scoase si imprastiate prin intreaga incapere. Podeaua era acoperita in intregime de hartii, carti si caiete. Scaunele erau rasturnate, fata de pe masa incapatoare era aruncata intr.un colt, iar cioburile unei vaze sparte erau imprastiate in jurul unor flori ofilite.
"Ce crezi ca vroiau sa gaseasca?" ma intreaba Andrew.
"N.am idee.. Insa cea mai importanta intrebare e, de fapt: ce s.a intamplat cu Kristin?"
Andrew ridica din umeri dezumflat.
"Sper ca e bine.." am spus dupa cateva momente de liniste.
"Si eu!"

Am pregatit rapid ceva de mancare. Ciupercile imi iesisera putin cam arse, insa erau comestibile; aveam nevoie urgenta de mancare daca intr.adevar doream sa ne continuam calatoria.
"Unde crezi ca ar trebui sa mergem prima data?" l.am intrebat pe Andrew in timp ce mancam ciupercile gatite de mine.
"Trebuie sa.l cautam mai intai pe acest Unddele.. Insa nu am nici cea mai mica idee despre locul in care l.am putea gasi."
Nu am mai spus nimic.. De fapt, nu stiam ce sa spun. Mi.ar fi placut sa stim de unde sa incepem cautarile, insa pistele noastre era aproape inexistente.

Am ramas in casa lui Kristin timp de doua zile. M.am apucat sa aranjez intreaga locuinta: fiecare camera fusese rascolita. In ultima zi dinainte de plecare am decis sa fac ordine in camera lui Kristin. Am lasat.o ultima din cauza durerii ce ma sfasia incetul cu incetul. Nu suportam ideea de a nu sti unde se afla si cum se simte. Insa cel mai important, imi era greu sa.i umblu prin lucruri, sa.i incalc intimitatea. Era cea mai buna prietena a mea, si acum, simteam ca o tradez.
In timp ce aranjam caietele si cartile in biblioteca din camera, am dat peste un Jurnal. Pe prima pagina, era scris frumos:
E un blestem. Daca nu te am la suflet si totusi imi citesti jurnalul, vei afla de ce sunt in stare. (Crede.ma, nu vrei sa stii)
Cu dragoste, Kristin

Am zambit. Nu.mi doream sa.i deschid jurnalul, insa ceva imi spunea ca trebuie sa o fac. Puteam sa jur: paginile erau complet albe.
"Aparecium", am soptit in timp ce imi indreptasem bagheta catre jurnal.
In cateva secunde scrisul ordonat al lui Kristin aparuse pe paginile albe. Ultima insemnare era extrem de scurta, si, imi era adresata mie:
Fam. Unddele. Cassie, cauta in biblioteca de la Hogwarts, sectorul interzis. Acolo vei gasi toate informatiile de care ai nevoie.

"Andrew!" am strigat in timp ce ieseam din camera cu jurnalul in mana.





_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Andrew Breno
Wizard
avatar

Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Sam Mai 07, 2011 9:15 pm

Stateam pe unul din scaunele din bucatarie privind cerul innorat de afara. Exprima perfect starea in care ma aflam, de tristete si pesimism. Nimic nu aflasem despre Unddele, Kristin disparuse fara urma.....Trecusera doua zile de cand ne aflam in casa ei, si ne pregateam sa plecam. Unde? Nici noi nu stiam. Oricum, intr-un loc de unde sa putem face ceva.
-Andrew! se auzi dintr-o data de la etaj.
Cassie cobori in fuga pe scari, sari practic ultimele 4 trepte si se propti in fata mea.
-Andrew, am gasit ceea ce cautam!
-Intr-o carte? Pe care scrie Jurnal? Nu cred ca ai inteles exact ce cautam.
-O, mai taci! Am gasit informatii despre Unddele.
-Chiar asa?
-Ei bine....defapt, am gasit doar locul in care putem gasi informatii despre el. In Sectorul Interzis, uite, citeste!
-Hmm, nu stiam ca lui Kristin nu ii place rozul. Asta explica de ce a facut bluza roz pe care i-am daruit-o anul trecut de ziua ei sa ma urmareasca si sa incerce sa ma muste.
-Mda, corect, defapt stiu foarte bine ca i-ai dat-o doar pentru a o enerva. Oricum, citesti la pagina gresita. Uite aici.
Rasfoi cateva pagini, in timp ce mie inca imi luceau ochii la amintirea acelei zile si la fata pe care o facuse Kristin. Apoi m-am aplecat catre carte, si am vazut urmatoarele cuvinte:
Fam. Unddele. Cassie, cauta in biblioteca de la Hogwarts, sectorul interzis. Acolo vei gasi toate informatiile de care ai nevoie.
Nu a fost greu de intuit urmatoarea noastra decizie. Am plecat rapid din casa, pregatiti de Aparitie.

***

Padurea Interzisa a reprezentat mereu unul din locurile mele favorite de la Hogwarts. Cand doream un moment de singuratate absoluta, puteam mereu merge in Padure. Si asta s-a intamplat de multe ori. Indiferent unde mergeam in Castel, prietenii ma gaseau mai mereu, stiind si ei aproape toate coridoarele secrete ale acestuia. Chiar daca imi aducea aminte numai de lucruri triste, ca momentele in care ma certam cu Danzel sau Drake, sau cele in care Cassie iesea cu un alt baiat, Padurea era inca un fel de prieten al meu.
Mi-am alungat din cap toate amintirile care imi aduceau aminte de Padure, si am pornit-o impreuna cu Cassie spre castel. Era ciudat sa fiu aici in vacanta de iarna, nu mi-o mai petrecusem la Hogwarts de 3-4 ani. Coridoarele erau pustii, niciun chip nu aparea. Am ajuns in biblioteca, unde, culmea, nu era nimeni acolo! Nici macar bibliotecara. Probabil ca erau cu totii la masa, in Marea Sala. Asadar, am intrat fara probleme in Sectorul Interzis. Nu erau decat 2 ferestre mici, prin care lumina razbatea cu greu, din cauza prafului, asa ca era destul de intuneric. Am inceput sa cautam. Ma rog, mai mult ne uitam la titlurile cartilor, si decideam daca sunt de atins sau nu. Dupa vreo 30 de minute de cautare, am auzit-o pe Cassie chemandu-ma:
-Andrew, vino aici, repede!
Gasise o carte ponosita, care insa parea sa o fascineze. M-am uitat la titlu, si atunci am inteles de ce era atat de atenta la acea carte.......................
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cassie Duvall
Headmistress
avatar

Mesaje : 1095
Data de înscriere : 19/04/2010
Vârsta : 21

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Sam Mai 14, 2011 6:48 pm

"Magia Neagra transmisa din generatie in generatie", asta era cartea de care aveam noi nevoie in momentul de fata.
"Andrew, vino aici, repede!" am strigat imediat ce am atins cartea. "Cred ca am gasit ceea ce cautam."
Am dat rapid paginile ingalbenite de timp ale cartii, pana am gasit ceea ce era cu adevarat important.

"Familia Unddele este una dintre cele mai cunoscute familii ce au legatura cu Magia Neagra. Toti membrii familiei, cu exceptia Katerinei Unddele, au fost mandri Viperini. Exceptia amintita anterior este fiica lui Radd Undelle, ce a fost sortata la Cercetasi. Desi pentru el aceasta a fost o foarte mare rusine, a crescut.o pe Katerina pana cand aceasta din urma a decis sa se casatoreasca cu un Incuiat.Se spune ca domnul Radd si.a renegat fiica, pana cand aceasta a disparut.
Este posibil ca odata cu moartea ei, familia Unddele sa dispara cu totul, insa in momentul de fata nu se stie sigur daca aceasta mai traieste sau nu.
O alta legenda (daca o putem numi asa) spune ca Radd Unddele este inca in viata, iar mormantul acestuia ascunde, de fapt, cel mai mare blestem intunecat. Aceasta poveste,prezisa cu mii de ani in urma* nu a fost inca confirmata, deoarece nu s.a gasit nici o persoana indeajuns de curajoasa incat sa patrunda in interiorul mormantului.

*Povestea apartine prezicatorului Wiley J. Williams si suna cam asa:

"In anul 1852 d. Hr. se va naste barbatul ce va ingenunchia intreaga lume a vrajitorilor. Secretul sau va fi ascuns in presupusul sau mormant si va fi facut cunoscut lumii abia dupa cateva sute de ani de la nasterea bravului Viperin.Atentie vrajitori, orizonturile voastre sunt doar intunecate!"


"Fi serios! Cum poti sa prezici asa ceva. E absurd", a comentat Andrei dupa ce am terminat de citit cu voce tare toate paragrafele.
"Uite!" am spus aratand cu degetul catre un insemn.

Cassie, e adevarat!

"E scrisul lui Kristin", am precizat apoi.
"Stii ceva, Cass?! Incep sa cred ca Kristin are chef sa se joace cu noi. Pare putin cam.. absurd. Nu ti se pare chiar deloc?"
M.am uitat urat catre Andrew. Cum se putea indoi de Kristin?

_________________
Miss Cassie Fuzzy Wuzzy Duvall

Cassie ♥ Andrew
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://dumbledore.forumagic.net
Andrew Breno
Wizard
avatar

Mesaje : 1829
Data de înscriere : 30/10/2010
Vârsta : 19

MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   Sam Iul 30, 2011 3:04 pm

Cum putea sa creada asa ceva? Cum putea sa aiba atata incredere in Kristin? Da, e prietena ei cea mai bun, dar totusi....
-Nu inteleg cum te poti indoi de ea. Nu m-ar minti niciodata, si nici nu mi-ar face vreo gluma proasta ca asta, zise Cassie.
-Uite, Cass. aici nu e vorba de faptul ca ma indoiesc de Kristin. E vorba de faptul ca nu poti sa prezici asa ceva. Daca tipul asta are dreptate, de ce nu scrie nimic si de Voldemort aici? Ce, pe el "a uitat" sa il prezica?
-Asta inseamna ca nu vei veni cu mine? Daca voi incerca sa il caut pe Unddele?
-Asculta....eu o sa te urmez oriunde si oricand vei vrea, pentru ca esti cea mai importanta persoana din viata mea, si te iubesc. Enorm de mult. Dar nu vad rostul unei asemenea calatorii. Unddele e mort. E praf si pulbere, are peste 100 de ani.
Se uita la mine cu o privire ciudata. Simtea ca am dreptate, dar nu voia sa cedeze de data asta. Faptul ca o acuzasem pe Kristin, o suparase destul de tare, probabil. Nici eu nu trebuia sa fiu atat de dur.
-Eu totusi voi porni in cautarea lui. Si cred ca acest Wiley are dreptate. Iar disparitia lui Kristin imi confirma asta.
-Serios? Iti confirma? Cum poate sa iti confirme disparitia lui Kristin asta, imi explici si mie? Si stim amandoi ce parerea am eu, si ce parere ai si tu despre prezicerii! Iar acum spui ca il crezi pe tipul asta?! Doar pentru ca niste cuvinte ce puteau fi scrise de oricine, iti zic asta?! E o MINCIUNA!
-NU ridica tonul la mine, Andrew. imi spuse Cassie, uitandu-se urat la mine. Nu cred ca merit asta.
Am tacut. Avea dreptate. Dupa toate cele intamplate, ma aprinsesem prea tare. Mult prea tare. Era nefiresc, nu faceam asta in mod normal.
-Imi....imi pare rau. Nu...nu stiu ce e cu mine. Iarta-ma, Cass.
Mi-am dus mana catre piept. O durere surda incepuse sa ma apese acolo. Simteam cum cuvintele erau crestate inca acolo, de parca nimic nu le-ar fi putut inlatura. Durerea incepuse sa fie din ce in ce mai puternica, si inlatura toata vlaga din mine. M-am asezat pe un scaun si am inchis ochii pentru cateva clipe.......

***

O femeie tanara, cu parul saten si carliontat, se uita la mine. Nu parea sa aiba mai mult de 25 de ani. Parea ingrijorata, chiar foarte ingrijorata.
-Iarta-ma, dar tu va trebui sa ramai aici. Nu poti veni cu noi.
Noi? Era doar acea femeie acolo. Sau nu? Un chip privi peste umarul femeii catre mine. El arata extrem de obosit. Venise dintr-o calatorie lunga, la cat de prafuite si murdare ii erau hainele. Avea trasaturi frumoase, dar si acestea erau umbrite de atitudinea posomorata si resemnata pe care o avea.
-Vino, trebuie sa mergem. Radd a ajuns, si...ne asteapta, ii spuse barbatul femeii din fata mea.
-Crezi ca va fi bine? intreba aceasta.
-Am mai discutat despre asta...stii ce ti-am spus, ii raspunse el.
-Desigur...am inteles. Sa mergem.
Cei doi pornira cu greutate catre usa, parand extenuati si raniti. Un ultim zgomot se auzi, usa care se trantea, apoi vocea lui Cassie ma trezi.

***

-Andrew! Andrew! Esti bine?
-Da...ce s-a intamplat?
-Dupa ce ai tipat la mine? Ai adormit.
-Oh...da....
Mi-am dus din nou mana la piept. Durerea incetase cat dormisem. Dar acum revenise. Si ce era cu visul ala? Daca a fost vis...a parut atat de real. Si Radd...ce legatura are el cu toate astea? Ce mi se intampla?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Ucide si ultima speranta.   

Sus In jos
 
Ucide si ultima speranta.
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Dumbledore's Army :: Magical and muggle world :: Aleea Diagon-
Mergi direct la: